Proverbe românesti -- A
-A aduce apã dupã ce s-a stins focul.
-A aduce cu cangea.
-A aduce (a ajunge, a rãmânea) în sapã de lemn.
-A aduna ciurele unde altul a tãiat lemne.
-A aduna nuiele pentru spinarea sa.
-A afla gros pe gros
-A afla spini în colesã.
-A ajunge ca dintii babei.
-A ajunge cutitul la os.
-A ajunge de râsul curcilor.
-A ajunge în corn de caprã.
-A ajunge în mintea copiilor.
-A ajunge la liman.
-A ajunge la cocioabã.
-A ajunge la (a-i da de) oase.
-A ajunge la resteul de alun.
-A ajunge (veni) la spartul târgului.
-A ajunge otrep de vase.
-A ajuns apa la gât.
-A ajuns bãrbatul sluga muierii.
-A ajuns Griva iepurele.
-A ajuns la creanga verde.
-A ajuns la lulele.
-A ajuns la mucuri de tigãri.
-A ajuns lupul de jocul câinilor.
-A ajuns oul mai cuminte ca gãina.
-A ajuns sã-l pui în prastie.
-A ajuns treaba (vremea) sã nu se mai încreadã omul nici în cãmasa lui.
-A ajuns un papugiu, / Tipã ca un surugiu.
-A albit (întãrcat) si pe dracu.
-A alege ca în pere pãdurete.
-A alege din douã una.
-A alege neghina din grâu.
-A alerga (a astepta) cu limba scoasã.
-A alerga la colaci.
-A ales pânã a cules.
-A aluneca de coadã în vale.
-A amesteca Bagdadul / cu Tarigradul.
-A amesteca vorba ca fãcãletul mãmãliga. A apuca cap de funie.
-A apuca cu mâna de sabia goalã.
-A apuca luna cu dintii.
-A apuca rãcorile pe cineva.
-A apuca sãrãcia de coadã.
-A apuca luna / cu mâna / si soarele / cu picioarele.
-A arãta cãlcâile.
-A arde ca soarecii.
-A arde dracului tãmâie.
-A arde local sub el.
-A ars moara dar si soarecii s-au dus dracului.
-A ars sura dar si ochii soarecilor au plesnit.
-A arunca banii (în baltã, pe fereastrã) în vânt.
-A arunca cuiva sperlã în ochi.
-A arunca cu pietre în cineva.
-A aruncat cu scalda si copilul.
-A asculta cãtelul pãmântului.
-A asculta cu o ureche.
-A asculta la fereastra altuia.
-A asculta la gura cuiva ca la o carte.
-A ascunde ac în miere.
-A (se) ascunde (a se da) dupã deget.
-A astupa soarele cu degetul.
-A asuda (a se nãdusi) sub limbã.
-A astepta ca mortul colacul.
-A astepta (a atârna, a cãta) la mâna altuia.
-A astepta pe cineva cu patru (cu patruzeci de) ochi.
-A astepta sã-i pice murã-n gurã.
-A atinge coarda simtitoare.
-A atârna cuiva pielea-n pod.
-A auzi câinii (cocosii) în Giurgiu.
-A auzi câinii-n cer.
-A auzi (a trage) clopote pe urma cuiva.
-A auzi mâine.
-A auzit cã a tocat dar nu stie la ce bisericã.
-A auzit clopotul, dar nu stie la care bisericã.
-A auzit cocosul cântând, dar nu stie la ce casã.
-A auzit-o cât un bold / si-a fãcut-o d-un cot.
-A avea ac de cojocul cuiva.
-A avea albeatã în cãlcâie.
-A avea apã în gurã.
-A avea apã (bumbac) în urechi.
-A avea bani gârlã.
-A avea bãtrânete unse.
-A avea bogãtiile lui Por împãrat.
-A avea bratele legate.
-A avea burta de vitel sãrac.
-A avea burtã de iapã.
-A avea capul / ca dovleacul.
-A avea cascaval de ros.
-A avea cãpãtâna plinã de vatã.
-A avea ceafa latã.
-A avea ce pune pe masã.
-A avea ceatã (fum) în creieri.
-A avea clavir la cap.
-A avea coastele lipite.
-A avea condei bun.
-A avea dinti de papurã.
-A avea fata scrisã în icoane.
-A avea ferestre si prin vârful casei.
-A avea fumuri în cap.
-A avea gâdilici la limbã.
-A avea greierusi la cap.
-A avea gura împutitã.
-A avea gura slobodã.
-A avea gurã de cârpã.
-A avea igrasie la cap.
-A avea (a fi cu) inima aproape de gurã.
-A avea inima verde.
-A avea limba de aur.
-A avea mai mult o doagã.
-A avea milã cucului.
-A avea mintea lui Solomon.
-A avea mâna curatã.
-A avea multe coarde la arc.
-A avea multe pe spinarea sa.
-A avea nas la politie.
-A avea nouã bãieri la pungã.
-A avea oase moarte.
-A avea (fi) obraz subtire.
-A avea ochi de cumãtrã (cumãtru) pentru cineva.
-A avea ochi de vulpe.
-A avea (un) ochi la spate (la ceafã).
-A avea ochii mai mari decât burta (pântecele).
-A avea o coastã de drac.
-A avea orbul gãinilor
-A avea pe dracu în pungã.
-A avea perdea la ochi.
-A avea peri pe limbã.
-A avea peri rãi în ochi.
-A avea pe (a fi plin de) vino-ncoace.
-A avea proptele.
-A avea puterea tântarului.
-A avea scaun la vorbã.
-A avea scorburã la inimã.
-A avea slovã frumoasã.
-A avea sticleti în cap.
-A avea unghii cam lungi.
-A avea un os de ros.
-A avea un vierme la inimã.
-A avea urechea cuiva (a târgului).
-A avea urechi de lup.
-A avea urechi lungi.
-A avea valuri cu cineva.
-A avea viermi neadormiti.
-A avea zile câte buruieni.
-A avea zile cu care.
-A bate apa în piuã.
-A bate apa sã aleagã unt.
-A bate ca într-un putinei deocheat.
-A bate câmpii.
-A bate cu cuvintele.
-A bate cu fruntea-n nori.
-A bate din picior.
-A bate (a numãra) pietrele.
-A bate podurile.
-A bate toba în târg si la moarã.
-A bãtut vântul de când a pãmântul
-Si va bate vântul cât va fi pãmântul.
-A bãga ac în miere.
-A bãga fiori în oase.
-A bãga funea navei prin urechea acului.
-A bãga în rãcori pe cineva.
-A bãga Iumina (pe cineva) în sac.
-A bãga musca-n lapte.
-A bãga pe cineva de pãr în râu.
-A bãga pe cineva în mormânt.
-A bãga pe cineva sub covatã.
-A bãga pe sub nãri.
-A bãut apã rece, are sã ploaie.
-A bãut apã dupã gheatã.
-A bãut pisica otet.
-A bãut zama clopotului.
-A bea la botezul resteului.
-A bea paharul mortii.
-A bea pentru pragul usii.
-A bea vin de unde cântã broasca.
-A brodit-o ca tiganul miercurea la stânã.
-A bruftui pe cineva.
-Acasã se sfãdeste si la crâsmã se împacã.
-A cãdea ca de pe mal (ca din pod).
-A cãdea ca o baligã.
-A cãdea (a pica) cerul pe cineva
-A cãdea cu inima pe cineva.
-A cãdea cu tronc la inimã.
-A cãdea din cãldare în foc.
-A cãdea din lac în put.
-A cãdea (a prinde, a se prinde) în cursã.
-A cãdea lipcã pe mâncare.
-A cãdea (a sedea) muscal pe capul cuiva.
-A cãdea pãcatele tot pe cineva.
-A cãdea (a fi, a-si gãsi) popa belea.
-A cãlãtori în ape rele.
-A cãlca a beat.
-A cãlca în ace.
-A cãlca în gura lãcomiei.
-A cãlca în picioare (pe picior).
-A cãlca în sec.
-A cãlca în (a umbla dupã) strãchini verzi.
-A cãlca pe coadã.
-A cãlca pe gât pe cineva.
-A cãlca pe talpa putredã.
-A cãlca sarpele pe coadã.
-A cãlcat în loc rãu.
-A cãptusi pe cineva.
-A cãra apã cu ciurul.
-A cãra apã la put.
-A cãra lemne în pãdure.
-A cãsunat ca baba (mãtusa) la mormânt.
-A cãta coada prepelitii.
-A cãta (a trece prin) vãmile cucului.
-A cãuta acul doamnei cu fir rosu.
-A cãuta acul în carul cu fân.
-A cãuta ca iarba de leac.
-A cãuta ceartã cu lumânarea aprinsã.
-A cãuta (a întoarce, a umbla cu) chichite si dulapuri.
-A cãuta cofe de Mosi.
-A cãuta cu lumânare / Ziua în amiaza mare.
-A cãuta cuiva în barbã.
-A cãuta iepuri în bisericã.
-A cãuta nod în papurã si pete în soare.
-A cãuta paie si vergele.
-A cãuta pãduchi în capul altuia.
-A cãuta peri în palmã.
-A cãuta ce n-a pierdut (ziua de ieri).
-A cãutat cât a cãutat, / Dar soacrã bunã si-a cãpãtat.
-A cãzut ca iarna grea.
-A cãzut cu nasu în terci.
-A cãzut piropaste pe om ca ursu-n spinarea vacii:
-Acel care n-are milã de dobitoc, / nici dobitocul n-are milã de loc.
-Acel cu pricinã / Sede în odihnã / Si cel fãrã vinã, Plânge si suspinã.
-Acela ce n-are milã de dobitoc / Nici de om n-are deloc.
-Acela doarme mai bine care nu simteste tãria patului.
-Acela a mai cuminte care a mai bun.
-Acela este om, care se pleacã vremii, ca iarba vântului, când o pleacã la pãmânt.
-Acela strigã, cãruia îi arde casa.
-Acela trãieste mult, care trãieste bine.
-A cerca vinu pe-o ureche.
-A cere ca la usa cortului.
-A cere (umbla) cu talerul.
-A cere lapte de la o vacã stearpã.
-A cere lânã de la broascã.
-A cere Tuna.
-A cere pe un lucru cât dracu pe tatã-sãu.
-A cere stele fripte din cer si smochine rupte din pomii Rusalimului.
-A cerut traista sã goleascã desagii.
-Aci se duce, aci se-ntoarce.
-Aci te bucurã, aci te scuturã.
-A cinsti tigãneste.
-A cinsti urechile cuiva.
-A cânta surzilor.
-A clãdi pe nisip.
-A coace pe cineva la inimã.
-A coase petic la petic.
-Acolo se spurcã câinele unde a grãmada mai mare.
-A crãpa cuiva buza.
-A crãpa-dracului un ochi.
-A creste ca din apã.
-A creste iarba pe sub el.
-A creste inima cuiva cât un bostan (de o schioapã).
-A creste în lãturi ca varza.
-A creste-n burtã.
-A creste pielea pe cineva.
-A creste pui de nãpârcã.
-A creste (a mânca) urechile cuiva.
-A croi pe cineva (spinarea cuiva).
-Acu nu cântã cucul, / ci urlã lupul.
-A cui a iapa, a si mânzul.
-A cui a vaca sã-si tie vitelul.
-A cui se vede e mare.
-Acul este mic, dar scumpe haine coase.
-Acul nu e sulã.
-Acum a la largul lui si la strâmtul meu.
-Acum scuipã-ne si ne lasã.
-Acum tâlharii nu mai sunt la pãdure ci prin orase.
-A cunoaste ceva din talpã.
-A cunoaste la cai morti.
-A cunoaste pe cineva de urât si de frumos.
-A cunoaste unde-i târg si unde-i sat.
-A cunoaste unde-i doare buba.
-A cuprinde un lucru cu patru mâini.
-A da arme ca sã le întrebuinteze împotriva sa.
-A da azi un ou ca sã capeti mâine un bou.
-A da bani pe miere.
-A da buzna ca chiorul.
-A da carul de mal.
-A da cãrtile pe fatã.
-A da chiorii (chiorâs) unii peste altii.
-A da cinstea pe rusine si pacea pe gâlceavã.
-A da {a-i rupe) coltii.
-A da (a zvârli) cu barda-n lunã.
-A da cu bâta-n baltã.
-A da (a fi purtat, a-l puma) cu capul pe la icoane.
-A da cu cãciula-n câini.
-A da (a lovi) cu cãlcâiul (cuiva, pe cineva, la ceva).
-A da cu crucea peste cineva.
-A da cu genunchiul cuiva.
-A da cu (a pune) gheara peste cineva.
-A da cuiva de nuntã.
-A da cuiva si pe nas si pe gurã.
-A da cuiva zece înainte.
-A da cu luleaua-n nas.
-A da cu mâna în foc.
-A da cu ochii în foc.
-A da cu o mânã si a opri cu cealaltã.
-A da cu oul pentru a crãpa un bou.
-A da cu tãrnã în ochii cuiva.
-A da de-a dreptul ca baba (jupâineasa) cea chioarã.
-A da de fundul sacului.
-A da de (a se certa, a sta, a line) furcã.
-A da de gât pe cineva.
-A da (a se da) de gol.
-A da de (a înota în, a unge cu) miere.
-A da de nod.
-A da din colt în colt.
-A da din groapã în groapã.
-A da din mâini si din picioare.
-A da din sitã prin dârmoi.
-A da flãmândului scobitoare.
-A da (pica) în capcanã.
-A da în gropi ziua mare, / cu lumânare.
-A da (a lua) în tãrbãcealã.
-A da într-o bucã, sã crape cealaltã.
-A da limbã prin tarã.
-Adam a mâncat mãrul însã dintii nostri strepezesc.
-A da mesii cuiva .
-A da mâna (a fi însurat) cu dracul.
-A da nãvalã ca porcu la dovleac.
-A da ochii în gene.
-A da ochii peste cap.
-A da o pleascã peste cineva.
-A da orbis.
-A da (lãsa) ortu (pielea) popii.
-A da (a se da) pe brazdã.
-A da pe cineva cu nasul.
-A da peste butuci.
-A da peste calul vãtafului.
-A (se) da peste cap.
-A da pânza pe fuioare.
-A da sabia în mâna celui nebun.
-A (se) da sfoarã în tarã.
-A da un lucru pe fatã.
-A da zor cu (a încãrca de) Doamne ajutã.
-A dat burduful de brânzã în lama câinilor.
-A dat cu mâinile în foc.
-A dat cu nasu de belea.
-A dat cu o mânã si s-a tãiat pe cealaltã.
-A dat Dumnezeu boale, dar a dat si leacuri.
-A dat jalbã la carvasara.
-A dat mâna cu moartea.
-A dat mâna cu (a prins) norocul.
-A da Nan / De gãvan.
-A dat-o dupã persic.
-A dat peste mierea ursului.
-A dat soarecele în putinã.
-A dejuga la moarã la fãcãu.
-A deschide urechile în patru.
-A descoase pe cineva.
-Adesea, una adãstãm / Si alta întâmpinãm.
-Adeseori drumul ce vrei sã scurtezi a cel mai lung.
-Adeseori în cotrutã gãsesti lucruri bune.
-Adeseori în dosul unei guri dulci se ascunde o inimã otrãvitã.
-Adeseori te înseli dacã te iei dupã coaja copacului.
-A despica (a tãia) firu-n patru.
-A despica vântul.
-A destupa o altã putinã.
-A deserta cosul.
-Adevãrul a proastã marfã.
-Adevãrul este cum te vãd si cum mã vezi.
-Adevãrul umblã cu capu spart.
-A dezlega funia de par.
-A dezlegat sacul / si a vãzut pe dracul.
-Adio, si un praz verde!
-Adormi duman / si te trezesti mare ban.
-A dormi iepureste.
-A dormit, / Dar norocul nu i-a dormit.
-A dormit sub strasinã.
-A duce (pãstra, pãzi, purta, tine) cuiva sâmbetele.
-A duce (a trage) de nas.
-A duce (a pipãi) vorba cu bãtul.
-Aduci nora cu scripca / si n-o poti scoate nici cu sapa.
-Aduci pe dracul în casã cu lãutari si apoi nu-l poti scoate cu o mie de popi.
-Adunã argint la tinerete, / ca sã ai aur la bãtrânete.
-Adunã cu firu, ca sã ai cu grãmada.
-Adunã de unde ai semãnat.
-Adunã la tinerete, / ca sã ai la bãtrânete.
-Adunã toate, fie si proaste.
-Adunã unde n-a risipit, dar nu se sfinteste.
-Adunã vara, ca sã ai iarna.
-Adunã vara serpi, cã iarna Bunt pesti.
-Adunãrile cele rele stricã deprinderile cele bune.
-Aduni cu târâita / si împarti cu nemiluita.
-A dus-o bine ca câinele-n put
-Adu-ti aminte de foamete în vremea sãturãrii si de sãrãcie si lipsã în zilele avutiei.
-Adu-ti aminte de mama ta si de tatãl tãu, când sezi în mijlocul celor mari.
-A face albeatã în cãlcâi.
-A face (a învãta) bãrberia pe capul altuia.
-A face bine a totdeauna mai bine decât a face rãu.
-A face bordei cu cineva.
-A face bortã în apã.
-A face broaste-n pântece.
-A face (a se tine de) buclucuri.
-A face burta butie / si gura pâlnie.
-A face buze de arap.
-A face clãbuc la gurã si baltã sub talpã.
-A face comorile lui Iov
-A face (a sta pe) cuie.
-A face cuiva chica mãciucã (topor).
-A face cuiva foc în spinare.
-A face cuiva pe obraz.
-A face cuiva umbrã.
-A face cu (a-i râde) mustata.
-A face din teie curmeie.
-A face gaurã în cer.
-A face gâtul leicã / si pântecele balercã.
-A face gura cât toate zilele.
-A face leasã pe cineva.
-A face mãmãliga cu ciomege.
-A face (arãta) mutre cuiva.
-A face nefer pe cineva.
-A face ochi.
-A face ochii ca de caprã înecatã.
-A face (a deschide) ochi-n patru (roatã).
-A face pe cineva albie de câine (de porci).
-A face pe cineva cu ou si cu otet.
-A face pe dracu în patru.
-A face pe râiosu.
-A face picioare.
-A face piftie pe cineva.
-A face (a tãia la) piroane.
-A face rachiu pisicii.
-A face rãzboi cu miere.
-A face scarã la cer.
-A face sânge în (a fi, a omorî o) baligã.
-A face sporul curcii.
-A face spume la gurã.
-A face (a nu intra în) târgul altuia.
-A face umbrã pãmântului.
-A face urechea toacã.
-A face (prinde) urechi.
-A face zâmbre.
-A faptelor rele începãturã spre rãu sfârsit pleacã.
-A fãcut el poc cu mãciuca, / dar si eu flis cu biciusca.
-A fãcut larg în casã.
-A fãcut-o buzoieneascã.
-A fãcut ochi cât boul, dar târziu.
-A fãcut si el o bortã în cer si una sub el.
-A fãcut si Visa grâu din câlcâie pânã-n glezne.
-A fãcut un mânz mort.
-A fãgãdui marea / Cu sarea / Si Oltul / Cu totul.
-Aferim! cucos, cum te bat gãinile.
-A fi a cincea roatã la car (cãrutã).
-A fi alfa si omega.
-A fi aproape, ca turcu de împãrtãsanie.
-A fi arãtat cu degetul.
-A fi argint viu.
-A fi baba Dochia.
-A fi bãtrân uitat.
-A fi bãtut de brumã.
-A fi blestemul Râmnicului.
-A fi bolnav de oalã.
-A fi botezat cu zeamã de varzã.
-A fi botezat / de-un popã beat.
-A fi bratul drept al cuiva.
-A fi bubã coaptã (rea).
-A fi bunã de prieteni.
-A fi bun (numai) de cãlugãrit.
-A fi bun de paie.
-A fi bun de pus cu perje.
-A fi bun de pus în cânepã.
-A fi bun numai de râs.
-A fi burduf (a fi dobã, nebun, tobã) de carte
-A fi busuioc de pus la icoane.
-A fi ca Adam când îl pisã câinii.
-A fi (iute) ca ardeiul când îl plouã.
-A fi ca ariciul de când a urzit Dumnezeu pãmântul.
-A fi ca bãtut în piuã.
-A fi calul oilor.
-A fi ca lutul în mâna olarului.
-A fi cam dupã douãsprezece (prânz).
-A fi ca Neaga-Rea care s-a înecat pe apã în sus.
-A fi ca nepotul mitropolitului între oi.
-A fi ca o zânã.
-A fi (cret, iute, rãu) ca piperul.
-A fi ca sarea în bucate.
-A fi ca toporul fãrã coadã.
-A fi ca un mormânt vãruit.
-A fi ca un port de Ignat.
-A fi ca un soarece iesit din gârlã (din putina cu apã).
-A fi cheia si lacãta cuiva.
-A fi cheia tuturor.
-A fi chiabur cu trei cãmãsi.
-A fi cât un mal.
-A fi comoara dracului.
-A fi crescut în buruienile dracului.
-A fi cruce de bisericã.
-A fi cu carnea bãltatã.
-A fi cu cãldarea-n cap.
-A fi cu coltii lungi.
-A fi cu douã fete.
-A fi cu douã (a avea multe) limbi.
-A fi cu gheata în spinare.
-A fi cu inima împãcatã.
-A fi cu limba fagur de miere.
-A fi cu musca pe cãciulã.
-A fi cu pântecele la gurã.
-A fi cu spuza-n buzã.
-A fi cu stemã (stea) în frunte.
-A fi cu serpar de atã.
-A fi .dat într-un obraz sã crape celãlalt.
-A fi de cei ce puscã-n lunã.
-A fi de (a trãi cu) chiu si vai.
-A fi delicat ca ursul pe ploaie.
-A fi de pe vremea lui Ciubãr-Vodã.
-A fi de râs / Pânã-n prânz / Si de ocarã / Pânã-n sarã.
-A fi deprins cu nevoile, ca tiganul cu scânteile.
-A fi din cei cu oase sfinte.
-A fi din satul Nemâncati Flãmânda.
-A fi dupã legea lui Caragea .1
-A fi (sta) dupã spatele lui Dumnezeu.
-A fi dus la moarã si la râsnitã.
-A fi fata banului, / Sora cãpitanului.
-A fi fecior de ghindã / fãtat în tindã.
-A fi goalã/ Ca o oalã.
-A fi grabnic ca melcu.
-A fi gurã (limbã) de clopot.
-A fi Iencea / Sãbiencea.
-A fi îmbrãcat ca domn / Si a nu avea minte de om.
-A fi îmbrãcat domneste / Si a tremura Doamne-pãzeste.
-A fi îmbrãcat pe dinãuntru.
-A fi in anii maimutei.
-A fi încã puisor, / cu cas la botisor. A fi în loc de Vasilache.
-A fi într-o apã cu cineva.
-A fi învelit ca ceapa.
-A fi jucat la nunta dracului.
-A fi lovit din zile mari.
-A fi luat în pântece.
-A fi mesteru Manole.
-A fi mâtã blândã.
-A fi mort / În cort.
-A fi murat în varzã acrã.
-A fi nãscut în ziua de Pasti.
-A fi nãscut în zodia scroafei.
-A fi neobrãzat (cu douã obraze, cu alt obraz).
-A fi nins de vreme.
-A fi numai burtã si cãciulã.
-A fi numai osul si pielea (oase însirate, copt la os, cu oasele pestrite) .
-A fi oltean cu gura plinã de mãsele.
-A fi pe dric.
-A fi pe drojdii.
-A fi pe valea lui Cautã.
-A fi pâine si cas.
-A fi poamã bunã (rea).
-A fi prea din Gale afarã.
-A fi prins de pe gârlã.
-A fi sacul cu minciunile.
-A fi sãrac nu a rusine, ci a fi necinstit.
-A fi scãldat în lapte dulce.
-A fi secret ca mormântul.
-A fi sfântul zilei.
-A fi slab (tare) în brãcinar.
-A fi slugã la (a zbiera ca un) mãgar.
-A fi spin în ochiul cuiva.
-A fi statornic ca piatra.
-A fi siret ca oaia.
-A fi talpa iadului.
-A fi (a se face, nu fi) Tãnase.
-A fi tare ca cetatea.
-A fi topor de case.
-A fi tot de o pãnurã.
-A fi trecut (a se întrece) cu dedeochiul.
-A fi trup si suflet cu cineva.
-A fi un suflet în douã trupuri.
-A fi unghie si carne cu cineva.
-A fi uns cu cei mari.
-A fi vacã de muls.
-A fi vesnic cu cãciula pe cap.
-A fierbe matele în cineva.
-A fierbe sângele în cineva.
-Aflã nod în papurã si spini în mãmãligã.
-A fluiera în bisericã.
-A fost cãlare, / s-a dus tare, / Radu l-a chemat.
-A fost la moarã, la râsnitã, si s-a întors cu grãuntele în poalã.
-A fost la mure odatã, / S-a venit cu rochia spartã.
-A fost o datã la moarã si de douã ori la râsnitã.
-A fost stâlpul casei si acum a ajuns poprea.
-A fugi ca de Neaga-Rea.
-A fugit de popa si a dat peste dracul.
-A gãsit sat fãrã câini si umblã fãrã bãt.
-A goni vânturile.
-A gresit croitorul / si s-a spânzurat dulgherul.
-Ai apucat pisica de coadã, învârteste-o sã nu te zgârie.
-A-i asterne un pod de argint.
-A-i atinge coarda subtire.
-A-i atârna lingura de gât.
-Ai bani, / ai prieteni; / n-ai bani, / n-ai prieteni.
-Ai carte, / Ai parte; / N-ai carte, / N-ai parte.
-A-i cãdea de pe inimã o piatrã de moarã.
-A-i cãdea pãsat în gusã. A-i cãdea piatrã la usã.
-A-i cere sã atingã raiul cu degetul.
-Aici nu-i la Bucuresti / Sã te fudulesti.
-A-i cânta aleluia.
-A-i cânta din cobzã.
-A-i cânta Isaia dãntuieste.
-A-i cânta (a-i bate) în strunã.
-Ai copii, / ai grijuri mii, / iar cel ce nu are / cu dorul for moare.
-A-i crãpa (plesni) obrazul de rusine.
-A-i curge din mânã numai miroznã.
-A-i curge Oltu în gurã.
-A-i da colac si lumânare.
-A-i da cu ardei pe la nas.
-A-i da cu cãdelnita pe la nas.
-A-i da cu usa în nas.
-Ai dat spuzã si ai luat cenusã.
-Ai dat un cazan mare si ai luat o cãldare.
-A-i da un cutit (ascutit) prin inimã.
-Ai de grijã sã nu-ti moarã multi înainte!
-A-i desfunda (a-i roade, a-i toca) urechea (pentru ceva).
-Aideti sã vorbim degeaba, cã tot n-avem nici o treabã.
-A-i dormi norocul.
-Ai dreptate, dar n-ai s-o iei.
-Ai dreptate, numai nu ti-o cauti.
-A ierta a usor, a uita a greu.
-A iesi cu tãlpile înainte.
-A iesi cu vorba înaintea cuiva.
-A iesi (scoate) cuiva limba de-un cot.
-A iesi (scãpa) din ghioace.
-A iesi cuiva pãrul din cãciulã.
-A-i face burta (spinarea, pielea) tobã.
-A-i face capul calendar.
-A-i face cãtei pe inimã.
-A-i face coastele pântece.
-A-i face cu mãseaua cea câineascã.
-A-i face cu ulcica.
-A-i face de petrecanie.
-A-i face de urât.
-Ai fete, strângi gunoaie.
-A-i fi drag (a-i sta) ca sarea-n ochi.
-A-i fi inima legatã cu curele.
-A-i fi milã, / Ca tiganului de pilã.
-A-i fi negru înaintea ochilor.
-A-i fi punga ofticoasã.
-Ai intrat în horã, trebuie sã joci.
-Ai început sã crapi lemnul, despicã-l. ,
-Ai început sã te uiti numai la Dumnezeu ca gãina când bea apã.
-A-i îngheta limba-n gurã.
-A-i întoarce fata la ceafã.
-Ai la noi sã mãnânci nimica.
-A-i lãcomi (a-i licãri, a-i sclipi) ochii (dupã cineva).
-A-i lãsa gura apã.
-A-i lipsi o sâmbãtã.
-A-i lua barba foc.
-A-i lua pâinea de la gurã (din mânã).
-A-i lua porumbul de pe foc.
-A-i lua turta de pe spuzã.
-A-i lua vorba din gurã.
-Ai mai vãzut v-un bãiat cuminte si babã frumoasã?
-A-i mirosi a catrintã.
-A intra în vorbã ca câinele la nuntã.
-A intra (a se bãga) pe sub pielea cuiva.
-A intrat iarãsi în brazdã.
-A intrat în borta sarpelui.
-A intrat în cãldurã.
-A intrat lupu în cosar.
-A intrat rata în traistã.
-A intrat vitel si a iesit de nu-i încap coarnele pe usã
-A intrat vulpea în sac.
-Ai priceput si tu cât a priceput ciomagu lui mos Neagu.
-A-i pane cãlusu în gurã.
-A-i pune cruce.
-A-i pune juvãtu în gât.
-A-i pune nutret pe darac.
-A-i pune (da cu) opinca în obraz.
-A-i pane picioarele peste cap.
-A-i pane pumnu-n gurã.
-Ai rãmas erai pe baltã.
-A-i rãmâne vorba în vânt.
-A-i rupe din cojoc.
-A-i rupe nasu
-Ai sãrit din par în par / Si-ai dat peste nas cotar.
-A-i sãruta cununiile.
-Ai scãpat iepurele din mânã.
-A i se bate sufletul în tindã.
-A i se face fata ca pãmântul.
-A i se face inima cât un purice.
-A i se sui pãrul în vârful capului.
-A i se topi scuipatu în gurã.
-A-i spânzura inima de foame.
-A-i sta calea cruce.
-A-i sti voia si nevoia.
-A-i turna lesie pe inimã.
-A-i umbla gura moarã.
-A-i umbla picioarele ca sucala.
-Ai umblat cât ai umblat, / Dar scum ti s-a-nfundat.
-A-i veni sã sarã în Olt.
-A-i vãrî pe dracu în cãmasã (în sân).
-A iubi fruntea fetelor / si a luat ciuful verzilor.
-A-i zbura mintile pe dealuri.
-A îmbrãcat cãmasa dracului.
-A îmbrãcat pe dânsa haine noi / Si-au tinut de joi pânã mai apoi.
-A împãca (a pãstra) si capra si varza.
-A împãrti vesmintele cuiva.
-A încãleca pe la coada calului.
-A încãleca pe nevoie.
-A încãlicat pe breazu, / Ca un Mihai Viteazu.
-A închide lupul în staulul oilor.
-A îndruga ca la moarã.
-A îndruga (spune, tãia, vorbi) verzi si uscate.
-A îngheta cenusa sub foc.
-A îngheta mãduva în ciolane.
-A înghitit un ac si a scos (o sã scoalã) un fier de plug.
-A înnoda coada la câini.
-A întinerit ca vulturu.
-A întoarce roata norocului.
-A învãta nicicând a târziu.
-A învãta pãsãreste.
-A învãta pe cineva cum se plâng mortii.
-A învãta carte / Pe departe / Si condei / Pe la Covei, Si plaivaz / Pe la Izlaz.
-A învãtat carte pânã la glezne.
-A învãtat ce au uitat altii.
-A juca / înainte de a toca.
-A juca la douã nunti nu se poate.
-A judeca fala, iar nu si inima.
-Ajung unii boieri mari, / iar eu sunt fecior de popã / s-ajunsei sã bat la tobã.
-Ajunge din cal mãgar / Si catâr din armãsar.
-Ajunge din vlãdicã popã.
-Ajunge o bâtã (o mãciucã, un ciomag) la un car de oale.
-Ajungi în casa altuia, nu poti sedea cum îti place.
-Ajungi la patul altuia, cum ti-e voia nu poti dormi.
-A jurui cerul si pãmântul.
-Ajutã-te si cerul te va ajuta.
-A lãsa cu pumnii la inimã.
-A lãuda în fatã e a batjocori.
-Alba-n deal, / Alba la vale, / Amândouã merg pe cale.
-A-l bate de tocmealã (pe datorie).
-A-l bate si femeile.
-Albã, neagrã, asta e.
-Albina cea bunã nu se pune pe o floare vestejitã.
-Albina de viespe, cât cerul de pãmânt.
-Albina te duce la miere si musca la scârnã.
-Alb la cap si pestrit la mate.
-A-l da din brazdã afarã.
-Aleargã dupã iepure cu carul.
-Aleargã la pat de vãdanã / Ca si la masã de pomanã.
-A lega baierele de la pungã.
-A lega calul de coada ciupercii.
-A lega cartea de gard.
-A lega cobzã pe cineva.
-Alergi mult, / Mãnânci unt.
-A le spune calde.
-A-l face burduf de bãtaie.
-A-l face sã nu aibã ce lua de jos.
-A-l face talmes-balmes.
-A-l face tãrâte de porci.
-A linge cizmele cuiva.
-A lins miere de pe degete pânã ce si le-a mâncat.
-A lipsit de acasã nouã ani / Si s-a întors cu doi bani.
-A-l iubi ca sarea-n ochi si ca piperu-n nas.
-A-l lãsa numai cu o mânã de suflet.
-A-l lovi peste cofita cu ouãle.
-A-l lovi unde-l doare.
-A-l lua în trei surcele.
-A-l mai strânge din cãpãstru.
-A-l mãsura cu scurtãtura.
-Al meu scaun sã-mi trãiascã, / alt picior în loc; / al meu deget sã-mi trãiascã, / alt inel în loc.
-A-l prinde cu mâta-n sac.
-A mâncat si mielul, si purcelul, si pestele cãlugãrului, si tot mai vrea.
-A mâncat turta dar a rãmas cârpãtorul.
-A mâncat urdã cu usturoi si cere sã-i miroase gura a lapte.
-Amândoi / Douã nevoi.
-Amândoi se spurcã într-un blid.
-Am îneles / cine poartã fes.
-Am învãtat la undrea / ce voi sã stiu de dumneata.
-Am mâncat asarã zarã / Si-a iesit prin fustã afarã.
-Amoriul când se-nvecheste, / ca omul când îmbãtrâneste, / mai mult în necazuri decât în plãceri trãieste.
-Am plãtit datoria si tot dator am rãmas.
-Am prins un hot, el mã tine.
-Am scãpat de dracul si am dat peste tatã-sãu.
-Amu a nunta, eu jucam; / Amu a masa, eu rnâncam.
-Am un frate cât un domn, / s-un cumnat / cât un împãrat.
-A muncit o varã / si a bãut (cheltuit) într-o sarã.
-Am un leu / Si vreau sã-l beu. A murit boul / S-a rãpus jugul.
-A murit ca si iapa tiganului.
-A murit fina / s-a pierdut cumetria.
-A murit gâsca care fãcea ouãle mari.
-A murit înghesuit la pomanã.
-Am vãzut mai multe ciocane frânte decât nicovale sparte.
-Am venit la miere / Si ne a rusine a cere.
-Andrei, Andrei, / Eu bolnavã si te cei.
-Anevoie s-a-nãltat / Si prea lesne a picat.
-Anevoie se câstigã, lesne se cheltuieste.
-An n-ai câstigat; estimp ai pãgubit; la anul tragi nãdejde.
-A nimerit ca tiganul la împãrat.
-A nimerit-o ca Ieremia cu oistea în gard.
-A noua spitã la roatã.
-An s-a ars, si estimp suflã.
-An scuipam în iarbã / Si estimp în barbã.
-A nu avea cu ce chiorî o gãinã.
-A nu avea cu ce-si stropi mãseaua.
-A nu avea decât ciomagul.
-A nu avea nici cu degetul ce face.
-A nu avea nici sfânt, nici Dumnezeu.
-A nu avea toti boii acasã.
-A nu cãdea nu se poate, dar cinste îti face, când cazi, sã te scoli.
-A nu cãuta cuiva de ce-i a cojocul.
-A nu da hãturile din mânã.
-A nu fi bun de nici o brânzã.
-A nu fi cu fetele, / nici cu nevestele.
-A nu fi de nici un Doamne ajutã.
-A nu fi nici de zeama ouãlor.
-A nu fi trecut nici pe foaie, nici pe muchie.
-A nu-i suna bine la ureche.
-Anul nu-l putem tãia cu foarfecele.
-A nu mai avea ladã cu cineva.
-A nu mai avea scuipat în gurã.
-A nu mai rãmâne inimã în cineva.
-A nu mai sti unde-i stã capul si picioarele.
-A nu plãti un cãcat de câine.
-A nu se alege nici cenusa de cineva.
-A nu se potrivi la vorbã.
-A nu sti ce are în hurtã.
-A nu sti de doi boi negri.
-A nu sti la ce sfânt sã se închine.
-A nu vorbi nici neagrã, nici albã.
-A o bãga (o lua) pe mânecã.
-A o lãsa moartã în popusoi.
-A opãri cu apã rece.
-Apa cât de mare vine, / piatra tot în vad rãmâne.
-Apa când se umflã / Si pe munti îi cufundã.
-Apa, cât de tulbure, tot stinge focul.
-Apa depãrtatã nu stinge focul.
-Apa doarme, / dusmanul nu doarme.
-Apa linã face mult noroi, iar cea repede si pietrele le spalã.
-Apa nu a bunã nici de fricã, nici în cizme.
-A paste vântul.
-Apa trage la matcã si omul la teapã.
-Apa trebuie sã vie la matca ei si omul la teapa lui.
-Apa trece, pietrele rãmân.
-Apa, vântu si gura lumii nu o poti opri.
-Apã limpede pânã nu vei vedea, / Cea turbure n-o lepãda.
-Apãrã-rnã de gãini, cã de câini nu mã tem.
-Apã si dulceti, / Cu capu de pereti; / Cafea amarã / Si pe usã afarã.
-A pãti ca tiganu, când s-a culcat în tindã ca sã scurteze din cale.
-A pãli cinstea mâtei la oale cu smântânã.
-Apele cele mari înghit pe cele mici.
-Apele mici fac râurile mari.
-A pierdut sârba zevelca / Si-o catã sârbu cu luleaua.
-A pierdut si drumul si cãrarea.
-A pierit pãstorul, s-au risipit oile.
-A plecat ca cãteaua de la moarã.
-A plecat cãlare / si se întoarce cu seaua în spinare.
-A plecat cu graba / si s-a întâlnit cu zãbava.
-A plecat dupã stãpân, cu un gând sã gãseascã si cu zece nu.
-A plecat la bisericã / si a nimerit la cârciumã.
-A plecat la muncã cãlare pe piuã.
-A pofti urdã de curcã.
-A poftit l-ardei prãjit / Si negustând s-a sterpit.
-A poftit leica Gutã la mere acre.
-A poftit si el la lapte de bou.
-A pornit în cale lungã / Si va-ndatã sã ajungã.
-A poruncit câinelui si câinele pisicii, si pisica soarecelui, iar soarecele de coadã si-a atârnat porunca.
-A potcovi bine pe cineva.
-A prãji urzicile cu zama mãmãligei.
-Aprinde lumânarea înainte de a se face noapte.
-A prinde pe cineva cu ocaua micã.
-A prinde sarpele cu mâna altuia (nebunului).
-A prins milã din sindrilã / Si dor din Pandilã.
-Apucã hamul si prastia.
-Apucã-l pe pore de urechi, cã mai tare va lipa.
-A pune ardei peste ranã.
-A pune bete-n roate.
-A pune cãpãstru în coada calului.
-A pune coada la spinare.
-A pune lumina în (sub) obroc.
-A pune lumea în pântece.
-A pune pe cineva cu picioarele într-un papuc.
-A pune tara. la cale.
-A pune ulei pe foc.
-A pune umãrul la roatã.
-A purta fricã de furnicã.
-A purta lumea pe degete.
-A purta pe cineva în gurã ca pe un sfânt.
-A pus orbul sã descâlceascã ghemul.
-A putinciosilor mânã lungã si ochiul neoprit este.
-Arapul de n-ar vedea pe tatãl sãu si pe mosu-sãu negru, s-ar omorî.
-Aratã cu nasu / Si merge cu ceasu.
-A rãbdat, / pânã s-a sãturat.
-A rãmâne ca boul la poarta nouã.
-A rãmâne cu ala mãmãligei.
-Arãtura bunã / Pururea îti dã în gurã.
-Arãtura cu cât mai adâncã este / Cu atât mai mult ne foloseste.
-Arãtura cu sudoare, / Desi te doare, / Dar în urmã veselie are.
-Arborele mare, / cade tare.
-Arde casa mea, dar arde si a vecinului.
-Arde casa si datoria iese pe fereastrã afarã.
-Arde lumânarea noastrã / Pentru socoteala voastrã.
-Arde lumânarea sãracului / ca sã socoteascã banii bogatului.
-Arde soarele dulce, / iarãsi ploaie ne aduce.
-Arde-mã, frige-mã, / Pe cãrbune pune-mã.
-Are bunã gurã, / Dar la surã nu-i strânsurã.
-Are burtã ca de copil sãrac.
-Are burtã de vitel sãrac, / dar ochii de drac.
-Are cap si n-are minte.
-Are casa sub cãciulã.
-Are chip frumos cu dar / Si-i a vorba de vãcar.
-Are de moarã, / Nu-i a fricã sã moarã.
-Are douã chei pentru o încuietoare.
-Are gura ca o sabie.
-Are gura-mpiedicatã, / Dar taina o spune îndatã.
-Are hartag la mãmãligã rece.
-Are nouã suflete ca pisica.
-Are o potcoavã si-i mai trebuie trei si calul.
-Are o traistã de minciuni.
-Are oglindã micã, dar se vede tot în ea.
-Are omenie / ca porcu-n cocie.
-Are patru boi / Si o sutã de nevoi.
-Are popa sapte fete, / toate stau sã fete.
-Are pungã mare, / Darã gurã n-are.
-Are sã-i ia roatele de la same.
-Are sã treacã multã apã pe Dunãre.
-Are sã zicã pântecele ca-nnebunit gura.
-Are si el omenie / Ca cãteaua lui Ilie.
-Are un leu si-i e silã de el.
-Are vãz de lup si auz de vulpe.
-Arendãsia / Pierde mosia.
-Ar fi lesne a judeca pe altul, dar nu poti împãrti, un pai la doi boi, iar vorba asprã prãpãdeste capul.
-Argat vrednic cine are / Se cunoaste pe mâncare, / Când mãnâncã îi trosnesc fãlcile.
-Argintu sede-n ladã / Si urâtu jos pe vatrã.
-Aripa când se frânge, / Pasãrea zace în sânge.
-Armãsarul când îmbãtrâneste ajunge la râsnitã.
-Ar prinde peste si-i cu ochi.
-Ar pusca iepurele, dar n-are cine i-l presãra cu care pe coadã.
-Aruncã binele tãu în dreapta si în stânga si la nevoie ai sã-l gãsesti.
-Ar vrea sã facã ceva si el, dar nu stie în ce fel.
-Arvuna te leagã si plata te scapã.
-A sãri din piele.
-A sãrit din apã în ciubãr.
-A scãpa ca din gheara ursului, cu pãrul vâlvoi.
-A scãpa un lucru printre degete.
-A scãpat (a i se duce) cãciula pe apã.
-A schimba cãciula cu cârpa femeii.
-A scoate castanele din foc cu mâna altuia.
-A scoate (oaia) din gura lupului.
-A scoate (apã, bani, lapte) din piatrã seacã.
-A scoate pe cineva din noroi.
-A scoate pe cineva din pepeni.
-A scoate toate mãruntaiele din cineva.
-A scoate vorbe din traistã.
-A scos lung din fântânã.
-Ascultarea e viatã, iar neascultarea e moarte.
-Ascultã cu urechile, vezi cu ochii, dar taci cu gura.
-Ascultã din zece vorbe si una a muierii.
-Ascultã învãtãtura tatãlui tãu si nu uita povetele maicei tale.
-Ascultã tot, dar nu crede tot.
-Ascunde-ti ciomagul de câini, cã mai rãu te muscã.
-A scurta (închide, tãia) cãrãrile cuiva.
-A scurta de o palmã pe cineva.
-A se agãta ca moartea de om sãnãtos.
-Asearã mã culcai bolocan / Si azi iatã-mã mare han.
-A se arunca în bratele cuiva.
-A se aseza pe moale si la cãldurã.
-A se bate ca apa de maluri.
-A se bate cu capu pe nouã cãpãtâie.
-A se bucura ca de o casã aprinsã.
-A se certa pe cãmasa cuiva.
-A se culca pe bani.
-A se duce cu (pe) apa sâmbetei.
-A se duce fãrã puscã la rãzboi.
-A se duce în purina cu argãsealã.
-A se duce la aripa vântului.
-A se duce la biserica fãrã turn.
-A se duce nouã ani cu pãr / si nouã ani fãrã pãr.
-A se duce unde a bubuit întâi.
-A se face Dunãre de mânie.
-A se face (a se pune) luntre si punte.
-A se face mort în popusoi cu sacu legat la gurã.
-A se face sfântã ca o cheie de bisericã.
-A se face zahãr amarul.
-A se feri de brudinã / si a da peste putinã.
-A se grãmãdi ca babele la praznic.
-A se îmbrãca cu gene de pãun.
-A se înãdusi sub limbã.
-A se închina la toate icoanele.
-A se îndesa (a se vârî) ca baba la rai.
-A se înfoia ca varza.
-A se întoarce ca moara în vânt.
-A se învârti ca musca fãrã cap.
-A se juca cu banii ca cu fasolele.
-A se juca cu focal.
-A se lãsa ca iarba vântului.
-A se lua cu luleaua lui Dumnezeu.
-A semãna vânt si a culege furtunã.
-A semãnat castraveti / Si au rãsãrit scaieti.
-A se mãrita cu floarea-n cur.
-A se mesteca în toate, / ca sarea în bucate.
-A se pripi ca tiganca la argea.
-A se pune cu tara.
-A se pune în buza tunului.
-A se pune în drum ca pomana tiganului.
-A se pune în lungis si curmezis.
-A se ridica (renaste) din cenusã.
-A se sfãdi pe pielea lupului din pãdure.
-A se strânge ca lupii la hoit.
-A se stupi ca mâtele.
-A se sui scroafa-n copac.
-A se tãia cuiva mâinile si picioarele.
-A se tine ca maiul cu coada.
-A se tine de lume ca mânzul de iapã.
-A se tine departe de apa curgãtoare.
-A se uita în gura cuiva.
-A se umfla în pene ca curcanul.
-A sparge cojocul dracului.
-A spãla cutitu în cineva.
-A spune de la Negru Vodã încoace.
-A spune (a merge) drept ca funia în sac.
-A spune în târg si la moarã.
-A spune lumii cã mortul li-a dator, / Nu ai fãcut nici un spor.
-A sta ca ghimpele în ochii cuiva.
-A sta cãlare pe noroc.
-A sta cu burta la soare.
-A sta cu dintii la stele.
-A sta drept si a vorbi strâmb.
-Asta-i asta: / Mi-a mâncat lupii nevasta.
-Asta-i Neaga care a albit pe dracu.
-A sta înaintea cuiva ca luceafãrul.
-Asta nu-i nici cea dintâi, nici cea din urmã.
-Asta sã n-o ponosesti / Si cu alta sã te îndoiesti.
-A sta sub cãciulã.
-Astãzi am plecat si mâine cât mai avem?
-Astãzi câti mâncãm si bem / Si mâine nu mai suntem.
-Astãzi copilul te vinde într-o lingurã de apã.
-Astãzi esti, mâine nu esti.
-Astãzi joacã, mâine zace.
-Astãzi lumea-i cum o vezi, / La nimeni sã nu te-ncrezi.
-Astãzi ploaie, mâine ninsoare si poimâine soare.
-Astãzi rãu, mâine mai bine, / Pânã voi putea ca tine.
-Astãzi sã mãnânci cât un bou, mâine ceri sã mãnânci cât doi.
-A stoarce lapte din piatrã.
-A strãnutat dracu când s-a nãscut.
-A strânge ca gãina la moarã.
-A suci oleacã porcu de coadã.
-Asudã mâncând si îngheatã lucrând.
-A suflat în fundul paharului.
-A sufla vântul în urechile cuiva.
-Asa a roata lumii, unii suie, altii coboarã.
-Asa i-a fost partea si norocul.
-Asa i-a fost zodia.
-Asa-i când n-are Dumnezeu stãpân.
-Asa-i de cald înãuntru, de-i trece frigid prin Beam.
-Asa-i lumea, din bucãti: / Vede unul, face toti.
-Asa vine vorba.
-Aschia nu sare departe de trunchi.
-A sedea ca lemnul în apã.
-A-si arãta unghiile.
-A-si arunca norocul în gârlã.
-A-si arunca terinã pe spinare.
-A-si bate capul cu împãrãtiile.
-A-si bea si cãciula din cap.
-A-si. beli nasul pentru cineva.
-A-si cãuta cal de mire.
-A-si cânta singur cântecu
-A-si da arama pe falã.
-A-si da barba pe mâna cuiva.
-A-si da coaste (coate) cu cineva.
-A-si da în petic.
-A-si da poalele peste cap.
-A-si face milã si pomanã.
-A-si face pântecele balercã (cobzã).
-A-si face pomanã cu dracu.
-A-si împãrti pãrul cu furca, matele cu druga.
-A-si înghiti limba si a-si uita mortii.
-A-si lua ale trei fuioare si lumea în cap.
-A si lua ouãle si cuibul.
-A-si lua pãcatu-n casã.
-A-si lua traista si ciubucul.
-A-si mânca negrul de sub unghie.
-A-si pierde cumpãtul si umbletul.
-A-si pune capul sãnãtos sub evanghelie.
-A-si pune carul în pietre.
-A-si pune cenusã pe cap.
-A-si pune frâu limbii.
-A-si pune gard la gurã.
-A-si scoate capul din mâna cuiva.
-A-si scoate ochii pentru cineva.
-A-si tãia singur creanga de sub picioare.
-A-si toarce pe limbã.
-A-si line inima cu dinti.
-As plânge da nu pot de râs.
-As spune un vis, / Dar nu pot de râs.
-Asteaptã, ca porcu, muchea toporului.
-Asteaptã, murgo, sã pasti prundu.
-Asteaptã sã-i vie / de la mosie.
-Asteaptã sã-i zboare porumbi fripti în gurã.
-Asteaptã turburarea apei.
-A sti az-buche.
-As veni desearã la voi, dar mi-e rusine de câini.
-A tãcut cucu, a trecut vara.
-A tãia dracului bureti.
-A tãia un fir de mãlai în opt.
-A te întrece în paharã, / Poti sã fii si de ocarã.
-Atâta-i tot / Si lada-n pod.
-Atâta pagubã sã am ca de nunta tatii.
-Atâta tine pacea, pânã vrea vecinul.
-Atât fãina cât si aluatul tot cu împrumutare.
-Atât l-au lãudat, pânã i-au crescut coarne.
-A tot cerne si a nu mai frãmânta.
-A trage cuiva un tighel.
-A trage de limbã.
-A trage la mustatã.
-A trage pe dracul de coadã.
-A trãi ca banul în punga tãranului.
-A trãi ca câinii (cu porcii) cu pisica.
-A trãi ca dracul cu popa.
-A trãi ca gãina la moarã.
-A trãi ca în sânul lui Avram.
-A trãi ca mâta cu soarecu.
-A trãi un trai si cu al mortii douã.
-A trãsnit / si i-a întâlnit.
-A trece ca câinele prin apã.
-A trece ciolan prin ciolan.
-A trece (a fi trecut) prin ciur si prin dârmon.
-A trece un fier ars prin inimã.
-A trece un sarpe rece prin corp.
-A trecut bãlana Oltu.
-A trecut puntea cu ochii închisi si n-a vãzut punga cu bani.
-A trecut soarele de amiazã.
-A trimite pe cineva dupã icre verzi.
-A trântit-o cu baliga în gard.
-A trântorilor urlete a albinelor sunete astupã.
-A tunat / si i-a adunat.
-Atunci are muierea drept, când vin porcii de la câmp.
-Atunci pot zice cã nici un vrãjmas nu mai ai, când nimic nu mai ai.
-A turna iaurt peste smântânã.
-Ata lungã face noduri.
-A tine la cineva ca la pingele.
-A tine lupul de urechi.
-A tine (puma) pe cineva în (pe) brate.
-A tine (apuca) pe cineva în cleste.
-A tine ursul de coadã.
-A-ti pãrea ziua ceas si ceasul clipã.
-Aulicã, bine-mi picã, / Castraveti cu mãmãligã.
-A umbla ca banul din mânã în mânã,
-A umbla ca cu un ou în poalã.
-A umbla ca lupii pe lângã oi.
-A umbla ca un roi fãrã matcã.
-A umbla cu capul între urechi.
-A umbla cu capul mare.
-A umbla cu capu-n jos (sus).
-A umbla cu capu-n sac (traistã).
-A umbla cu cheile la brâu.
-A umbla cu crucea-n sân si cu dracu în inimã.
-A umbla cu doi bani în trei pungi.
-A umbla cu opinci de fier.
-A umbla cu pantahuza.
-A umbla cu traista cu minciuni.
-A umbla din ciur în mãr.
-A umbla din tarã în tarã.
-A umbla dupã cai morti sã le ieie potcoavele.
-A umbla dupã dracul.
-A umbla dupã ouã de drac.
-A umbla frunza frãsinelului.
-A umbla gonind vânturile / si mãsurând câmpurile.
-A umbla sã dezgroape (înnoiascã, învie) mortii.
-A umbla sapte hotare.
-A umblat cât a umblat, / Dar acum s-a cufundat.
-A umblat dupã ciuperci / Si-a dat peste pufuleti.
-A umblat dupã rãgaz / Si a dat peste nãcaz.
-A umblat sã se facã fericit / Si s-a întors opãrit.
-A umblat, tot a umblat, / Pânã când pe brânci a dat.
-A umfla ceafa de pumni si spatele de ciomege.
-Au mâncat pãrintii aguride (mere acre) si si-au strepezit copiii dintii.
-Au mâncat si cei ce au pierdut vacile.
-A unge osia.
-Aurul deschide raiul.
-Aurul este ochiul dracului.
-Aurul în foc se lãmureste.
-Aurul nu se uneste nici cu fierul, nici cu otelul.
-Aurul si în glod strãluceste.
-Aurul si în gunoi, tot aur rãmâne.
-Au tãbãrât ca lãcustele.
-Au tãbãrât pe el ciorile, ca nevoile pe sãrac.
-Au venit sãlbaticii, / Sã împace domesticii.
-Auzi cum creste iarba.
-A vãrat la Umbrãresti / si acum ierneazã la Golãsei.
-A vedea de coada mãturii.
-A vedea verde înaintea ochilor.
-A veni cuiva musca la nas.
-A veni luna lui traistã-n bãt,
-A venit luna rãpciuni, / S-aseazã tiganii pe tãciuni.
-A venit obada cea rea deasupra.
-A venit sulemenitã / si se duce terfelitã.
-Averea bogatului mãnâncã bucãtica sãracului.
-Averea crâsmarului / În fundul paharului.
-Averea cu înselãciune câstigatã, scade.
-Averea a ca o baltã, cum îi faci un sãntulet toatã se scurge.
-Averea-i gard de nuiele, sãrãcia-.i zid de piatrã.
-Averea nu a scrisã nimãnui în frunte.
-Averea strãinã nu dine de cald.
-Averea strângãtorului, / trece în mâna cheltuitorului.
-A vinde castraveti la grãdinar.
-A vinde pestele în baltã.
-A visat cã s-a-nghimpat / Si umblã la picior legat.
-A vândut pe dracul si a cumpãrat pe mã-sa.
-A vorbi cu douã guri.
-A vorbi cuiva sã-i trosneascã fãlcile.
-A vorbi de un lucru ca orbul de luminã.
-A vorbi pânã li s-a strâmba gura la ceafã.
-A vorbit adevãrat / S-a venit cu capul spart.
-A vorbit baba, / dati-i vaca.
-A vorbit într-un ceas rãu / Cã l-a lãsat Dumnezeu.
-A vorbit si nea Ion, / Cã si el a om.
-A vrut sã fugã de Stana / Si a dat peste Satana.
-Avutia cu rea credintã nu aduce folos.
-A zburat puiul cu ala (teiul), / Tocmai când a fost dulceata (temeiul) .
-Azi aci, mâine-n Focsani, / Poimâine la Botosani.
-Azi are, saturã zece, / mâine flãmând petrece.
-Azi cu bani, / mâine fãrã bani.
-Azi întinde pân-o rupe, / Mâine n-are s-o astupe.
-Azi joacã ursu la voi, / Mâine va juca la noi.
-Azi mã duc, mâine mã-ntorc, / Mâine searã sunt la loc.
-Azi mie, / rnâine tie.
-Azima mai coaptã, / mai buni oaspeti asteaptã.
-Azi mlãditã de tufan, / Mâine coadã de ciocan.
-Azi o ceapã, / mâine o iapã, / poimâine herghelia toatã.
-A zis dracul si s-a fãcut.
-Azi Stan, / mâine cãpitan.
-Azi tare, mâine mare, / Poimâine pe spinare.
-Azi un ou / si mâine un bou.
-A zmulge barba cuiva.
-Ãl sãtul gândeste, / cã nu mai flãmânzeste.
-Ãst lucru l-as face îndatã, / Dar n-am cine sã mã batã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu