Există un contrast interesant aici: Prov.1:7. Nebunii nu învaţă.
Am auzit o
povestioară nostimă. Un om ce conducea pe autostradă are la un moment dat pană
de cauciuc şi opreşte la marginea drumului. S-a întâmplat că vis-a-vis era un
sanatoriu pentru bolnavi mintal şi unul
dintre aceştia se afla de cealaltă parte a gardului. Îl urmărea tăcut pe omul
nostru cum schimba cauciucul. După ce a scos roata maşinii, el a pus toate
piuliţele pe butuc. Apoi, din neatenţie, a lovit butucul, piuliţele căzând
toate în canal. Scărpinându-se în cap în aşteptarea unei idei, îl aude pe omul
din azil spunându-i: „De ce nu iei o piuliţă de la fiecare roată ? Ai putea să
le pui la roata la care ai schimbat cauciucul şi să conduci până la cea mai
apropiată benzinărie, de unde poţi cumpăra piuliţe”. Omul nostru a rămas uluit.
„Eu de ce nu m-am gândit?” s-a întrebat el. „Tu eşti pacient într-un spital de
boli nervoase, nu eu. Cu toate astea, tu ai găsit soluţia. Privitorul i-a
răspuns: „Oi fi eu nebun, dar prost nu sunt!”
Dragii mei, sper că nimeni nu se simte
ofensat, dar Cartea Proverbelor încearcă
să ne scoată din starea de prostie pe care o
aduce păcatul în viaţa omului.. Cred că o vom găsi de mare ajutor,
pentru că are multe de spus despre prostie, după cum vom vedea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu