ADVERSITY makes a man wise, not rich.
Cine pãgubeste se întelepteste.
marți, 25 iunie 2013
CODUL MUNCII:
1.Ne nastem obositi pt. a ne odihni
2.Munca l-a creat pe om dar nici lenea nu l-a omorat
3.Daca vezi un coleg odihnindu-se,ajuta-l
4.Daca ti se face chef sa te apuci de munca, stai jos, odihneste-te si o sa-ti treaca
5.Ce poti face azi nu lasa pe maine ci pe poimaine sau raspoimaine,ca poate nu mai este nevoie.
6.Un lucru care nu se rezolva de la sine in 30 de zile, nu merita sa te mai ocupi de el.
7.Munca e sanatate curata, deci sa- o lasam pt. cei mai bolnavi ca noi.
8.Munca il innobileaza pe om , societatea noastra nu mai are nevoie de nobili, caci a trecut vremea lor.
9.Cine se scoala prea de dimineata doarme prea putin, e obosit si casca toata ziua.
10.Cine nu munceste nu greseste, iar cine nu greseste merita promovat.
11.Serviciul nu e crasma sa stai toata ziua in el, asa ca mai du-te dracului acasa
Trimite acest banc unui prieten
Proverbe tampite
Proverbe tâmpite
În general proverbele
sunt inspirate, alcătuite cu cap, ilustrând o realitate de netăgăduit. Totuşi,
două zicale sunt idioate şi cercetările ştiinţifice au dat o erată puternică
acestor două proverbe.
Zicea poporul: "Omul ăsta s-a ajuns, îi merge
bine, e prosper şi mănâncă numai pâine albă". Pâinea albă fiind asimilată
cu bogăţia, cu bunăstarea. Franzela era metafora către care năzuiau toţi. Numai
că ştiinţa a demonstrat că dacă mănânci pâine albă îţi faci ferfeniţă sănătatea
şi una dintre cele mai mari erori este prelucrarea avansată a făinii, greşeala
începând cu eliminarea cojii de la bobul de grâu. Sacrificând învelişul bobului
de grâu, ca şi coaja orezului, ai sărăcit grav grâul şi orezul de elemente
vitale necesare organismului.
O a doua zicere brambura este fraza rostită de tată sau de mamă, înfoiaţi de bucurie datorită succeselor odraslei: "Copile, ai luat 9 la geografie, bravo ţie, uite un pachet de ciocolată". Răsplata pentru sârguinţa la şcoală a copilului însemnând nişte dulciuri concentrate, adică o grenadă în organismul puştiului. Fiindcă dulciurile concentrate se zice că fac mai mult rău chiar decât grăsimile.
Profesorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, spune că este total neindicat să se dea dulciuri adulţilor şi copiilor. Zaharurile din dulciurile concentrate ajung colesterol şi grăsimi în sânge. Colesterolul rău, ce deteriorează vasele, creşte azi în sângele oamenilor, mai ales din cauza zaharurilor şi nu grăsimile sunt cele vinovate. Drama sănătăţii omului modern porneşte de la ce şi cât îşi pune în farfurie.
Omul zilelor noastre mănâncă azi fără să se hrănească de fapt. Mâncarea lui e devitalizată, e moartă. O mâncare fără valoare nutriţională. Această mâncare aiurea ne umple de calorii goale, calorii fără valoare ce ne îngraşă şi nu ne hrănesc.
O a doua zicere brambura este fraza rostită de tată sau de mamă, înfoiaţi de bucurie datorită succeselor odraslei: "Copile, ai luat 9 la geografie, bravo ţie, uite un pachet de ciocolată". Răsplata pentru sârguinţa la şcoală a copilului însemnând nişte dulciuri concentrate, adică o grenadă în organismul puştiului. Fiindcă dulciurile concentrate se zice că fac mai mult rău chiar decât grăsimile.
Profesorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, spune că este total neindicat să se dea dulciuri adulţilor şi copiilor. Zaharurile din dulciurile concentrate ajung colesterol şi grăsimi în sânge. Colesterolul rău, ce deteriorează vasele, creşte azi în sângele oamenilor, mai ales din cauza zaharurilor şi nu grăsimile sunt cele vinovate. Drama sănătăţii omului modern porneşte de la ce şi cât îşi pune în farfurie.
Omul zilelor noastre mănâncă azi fără să se hrănească de fapt. Mâncarea lui e devitalizată, e moartă. O mâncare fără valoare nutriţională. Această mâncare aiurea ne umple de calorii goale, calorii fără valoare ce ne îngraşă şi nu ne hrănesc.
Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei!
Când micuţul
părăseşte căminul, care este prima persoană pe care o întâlneşte? În general,
un păcătos, pentru că majoritatea oamenilor intră în categoria celor care nu
L-au primit pe Hristos. Toţi suntem păcătoşi, dar el se va întâlni cu păcătoşi
nerăscumpăraţi, care trăiesc în păcat. Ce atitudine ar trebui să aibă? „Nu
merge pe căile lor”.
Vă amintiţi că v-am spus că veţi găsi un
proverb potrivit pentru fiecare personaj din Biblie. Probabil că veţi găsi şi
unul pentru fiecare dintre prietenii voştri, deşi poate ar fi mai bine să nu
li-l menţionaţi. Acesta este un proverb care se potriveşte unui anume personaj
biblic. Nu-i aşa că descrie comportamentul lui Iosif când a fost dus ca sclav
în ţara Egiptului şi ispitit de soţia lui Potifar? El nu a cedat ispitei. Acest
proverb este un exemplu al experienţei lui
Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
Există un contrast interesant aici: Prov.1:7. Nebunii nu învaţă.
Am auzit o
povestioară nostimă. Un om ce conducea pe autostradă are la un moment dat pană
de cauciuc şi opreşte la marginea drumului. S-a întâmplat că vis-a-vis era un
sanatoriu pentru bolnavi mintal şi unul
dintre aceştia se afla de cealaltă parte a gardului. Îl urmărea tăcut pe omul
nostru cum schimba cauciucul. După ce a scos roata maşinii, el a pus toate
piuliţele pe butuc. Apoi, din neatenţie, a lovit butucul, piuliţele căzând
toate în canal. Scărpinându-se în cap în aşteptarea unei idei, îl aude pe omul
din azil spunându-i: „De ce nu iei o piuliţă de la fiecare roată ? Ai putea să
le pui la roata la care ai schimbat cauciucul şi să conduci până la cea mai
apropiată benzinărie, de unde poţi cumpăra piuliţe”. Omul nostru a rămas uluit.
„Eu de ce nu m-am gândit?” s-a întrebat el. „Tu eşti pacient într-un spital de
boli nervoase, nu eu. Cu toate astea, tu ai găsit soluţia. Privitorul i-a
răspuns: „Oi fi eu nebun, dar prost nu sunt!”
Dragii mei, sper că nimeni nu se simte
ofensat, dar Cartea Proverbelor încearcă
să ne scoată din starea de prostie pe care o
aduce păcatul în viaţa omului.. Cred că o vom găsi de mare ajutor,
pentru că are multe de spus despre prostie, după cum vom vedea.
pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvînt adînc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tîlc.
Avem şi un alt proverb care conţine aceeaşi
idee: Prov. 25:2. „ Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar
slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.”
Îmi place enorm acest lucru. Dumnezeu vrea ca
mesajul Evangheliei să fie proclamat de pe acoperişurile caselor. Totuşi,
există mult adevăr în Cuvântul lui Dumnezeu care este ca diamantele. Dumnezeu
nu a împrăştiat diamantele pe pământ. Ceea ce este de valoare a fost ascuns
pentru ca omul să caute şi să găsească. Aurul,
diamantele şi alte pietre preţioase trebuie să fie scoase prin minare,
petrolul trebuie să fie extras. Aşa a lăsat Dumnezeu lucrurile. Slava lui Dumnezeu
stă în ascunderea lucrurilor.
Cuvântul lui Dumnezeu merită studiat în profunzime. Domnul Isus a spus:
„Cercetaţi Scripturile pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică” El n-a spus că nu trebuie să
cercetezi , ci dimpotrivă. Crezi dar nu eşti pe deplin sigur că ai viaţa
veşnică pentru că nu le-ai studiat atent. Ai citit Biblia dar n-ai pătruns cu
adevărat mesajul ei. Adevărata ei comoară este Hristos.
să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă-
Aceasta este caracteristica oamenilor
proeminenţi. Ei nu ajung niciodată în poziţia în care cred că cunosc totul.
Într-una din serile trecute l-am urmărit pe
un tânăr cu mare succes în muzica rock vorbind la televizor cu o pronunţată aroganţă. El cunoştea toate
lucrurile. Nu cred că cineva a fost în stare să-i spună acelui tânăr totul.
Proverbele ne spun că omul înţelept va
asculta şi îşi va mări cunoaşterea.
Înţeleptul îşi va mări ştiinţa. Aceasta
este de fapt provocarea întregii cărţi. Solomon spune că, dacă eşti înţelept,
vei asculta la ceea ce are de spus această carte. Duhul Domnului are multe
lucruri alese să ne spună, adevăruri importante exprimate în propoziţii scurte.
Proverbe romanesti A
Proverbe românesti -- A
-A aduce apã dupã ce s-a stins focul.
-A aduce cu cangea.
-A aduce (a ajunge, a rãmânea) în sapã de lemn.
-A aduna ciurele unde altul a tãiat lemne.
-A aduna nuiele pentru spinarea sa.
-A afla gros pe gros
-A afla spini în colesã.
-A ajunge ca dintii babei.
-A ajunge cutitul la os.
-A ajunge de râsul curcilor.
-A ajunge în corn de caprã.
-A ajunge în mintea copiilor.
-A ajunge la liman.
-A ajunge la cocioabã.
-A ajunge la (a-i da de) oase.
-A ajunge la resteul de alun.
-A ajunge (veni) la spartul târgului.
-A ajunge otrep de vase.
-A ajuns apa la gât.
-A ajuns bãrbatul sluga muierii.
-A ajuns Griva iepurele.
-A ajuns la creanga verde.
-A ajuns la lulele.
-A ajuns la mucuri de tigãri.
-A ajuns lupul de jocul câinilor.
-A ajuns oul mai cuminte ca gãina.
-A ajuns sã-l pui în prastie.
-A ajuns treaba (vremea) sã nu se mai încreadã omul nici în cãmasa lui.
-A ajuns un papugiu, / Tipã ca un surugiu.
-A albit (întãrcat) si pe dracu.
-A alege ca în pere pãdurete.
-A alege din douã una.
-A alege neghina din grâu.
-A alerga (a astepta) cu limba scoasã.
-A alerga la colaci.
-A ales pânã a cules.
-A aluneca de coadã în vale.
-A amesteca Bagdadul / cu Tarigradul.
-A amesteca vorba ca fãcãletul mãmãliga. A apuca cap de funie.
-A apuca cu mâna de sabia goalã.
-A apuca luna cu dintii.
-A apuca rãcorile pe cineva.
-A apuca sãrãcia de coadã.
-A apuca luna / cu mâna / si soarele / cu picioarele.
-A arãta cãlcâile.
-A arde ca soarecii.
-A arde dracului tãmâie.
-A arde local sub el.
-A ars moara dar si soarecii s-au dus dracului.
-A ars sura dar si ochii soarecilor au plesnit.
-A arunca banii (în baltã, pe fereastrã) în vânt.
-A arunca cuiva sperlã în ochi.
-A arunca cu pietre în cineva.
-A aruncat cu scalda si copilul.
-A asculta cãtelul pãmântului.
-A asculta cu o ureche.
-A asculta la fereastra altuia.
-A asculta la gura cuiva ca la o carte.
-A ascunde ac în miere.
-A (se) ascunde (a se da) dupã deget.
-A astupa soarele cu degetul.
-A asuda (a se nãdusi) sub limbã.
-A astepta ca mortul colacul.
-A astepta (a atârna, a cãta) la mâna altuia.
-A astepta pe cineva cu patru (cu patruzeci de) ochi.
-A astepta sã-i pice murã-n gurã.
-A atinge coarda simtitoare.
-A atârna cuiva pielea-n pod.
-A auzi câinii (cocosii) în Giurgiu.
-A auzi câinii-n cer.
-A auzi (a trage) clopote pe urma cuiva.
-A auzi mâine.
-A auzit cã a tocat dar nu stie la ce bisericã.
-A auzit clopotul, dar nu stie la care bisericã.
-A auzit cocosul cântând, dar nu stie la ce casã.
-A auzit-o cât un bold / si-a fãcut-o d-un cot.
-A avea ac de cojocul cuiva.
-A avea albeatã în cãlcâie.
-A avea apã în gurã.
-A avea apã (bumbac) în urechi.
-A avea bani gârlã.
-A avea bãtrânete unse.
-A avea bogãtiile lui Por împãrat.
-A avea bratele legate.
-A avea burta de vitel sãrac.
-A avea burtã de iapã.
-A avea capul / ca dovleacul.
-A avea cascaval de ros.
-A avea cãpãtâna plinã de vatã.
-A avea ceafa latã.
-A avea ce pune pe masã.
-A avea ceatã (fum) în creieri.
-A avea clavir la cap.
-A avea coastele lipite.
-A avea condei bun.
-A avea dinti de papurã.
-A avea fata scrisã în icoane.
-A avea ferestre si prin vârful casei.
-A avea fumuri în cap.
-A avea gâdilici la limbã.
-A avea greierusi la cap.
-A avea gura împutitã.
-A avea gura slobodã.
-A avea gurã de cârpã.
-A avea igrasie la cap.
-A avea (a fi cu) inima aproape de gurã.
-A avea inima verde.
-A avea limba de aur.
-A avea mai mult o doagã.
-A avea milã cucului.
-A avea mintea lui Solomon.
-A avea mâna curatã.
-A avea multe coarde la arc.
-A avea multe pe spinarea sa.
-A avea nas la politie.
-A avea nouã bãieri la pungã.
-A avea oase moarte.
-A avea (fi) obraz subtire.
-A avea ochi de cumãtrã (cumãtru) pentru cineva.
-A avea ochi de vulpe.
-A avea (un) ochi la spate (la ceafã).
-A avea ochii mai mari decât burta (pântecele).
-A avea o coastã de drac.
-A avea orbul gãinilor
-A avea pe dracu în pungã.
-A avea perdea la ochi.
-A avea peri pe limbã.
-A avea peri rãi în ochi.
-A avea pe (a fi plin de) vino-ncoace.
-A avea proptele.
-A avea puterea tântarului.
-A avea scaun la vorbã.
-A avea scorburã la inimã.
-A avea slovã frumoasã.
-A avea sticleti în cap.
-A avea unghii cam lungi.
-A avea un os de ros.
-A avea un vierme la inimã.
-A avea urechea cuiva (a târgului).
-A avea urechi de lup.
-A avea urechi lungi.
-A avea valuri cu cineva.
-A avea viermi neadormiti.
-A avea zile câte buruieni.
-A avea zile cu care.
-A bate apa în piuã.
-A bate apa sã aleagã unt.
-A bate ca într-un putinei deocheat.
-A bate câmpii.
-A bate cu cuvintele.
-A bate cu fruntea-n nori.
-A bate din picior.
-A bate (a numãra) pietrele.
-A bate podurile.
-A bate toba în târg si la moarã.
-A bãtut vântul de când a pãmântul
-Si va bate vântul cât va fi pãmântul.
-A bãga ac în miere.
-A bãga fiori în oase.
-A bãga funea navei prin urechea acului.
-A bãga în rãcori pe cineva.
-A bãga Iumina (pe cineva) în sac.
-A bãga musca-n lapte.
-A bãga pe cineva de pãr în râu.
-A bãga pe cineva în mormânt.
-A bãga pe cineva sub covatã.
-A bãga pe sub nãri.
-A bãut apã rece, are sã ploaie.
-A bãut apã dupã gheatã.
-A bãut pisica otet.
-A bãut zama clopotului.
-A bea la botezul resteului.
-A bea paharul mortii.
-A bea pentru pragul usii.
-A bea vin de unde cântã broasca.
-A brodit-o ca tiganul miercurea la stânã.
-A bruftui pe cineva.
-Acasã se sfãdeste si la crâsmã se împacã.
-A cãdea ca de pe mal (ca din pod).
-A cãdea ca o baligã.
-A cãdea (a pica) cerul pe cineva
-A cãdea cu inima pe cineva.
-A cãdea cu tronc la inimã.
-A cãdea din cãldare în foc.
-A cãdea din lac în put.
-A cãdea (a prinde, a se prinde) în cursã.
-A cãdea lipcã pe mâncare.
-A cãdea (a sedea) muscal pe capul cuiva.
-A cãdea pãcatele tot pe cineva.
-A cãdea (a fi, a-si gãsi) popa belea.
-A cãlãtori în ape rele.
-A cãlca a beat.
-A cãlca în ace.
-A cãlca în gura lãcomiei.
-A cãlca în picioare (pe picior).
-A cãlca în sec.
-A cãlca în (a umbla dupã) strãchini verzi.
-A cãlca pe coadã.
-A cãlca pe gât pe cineva.
-A cãlca pe talpa putredã.
-A cãlca sarpele pe coadã.
-A cãlcat în loc rãu.
-A cãptusi pe cineva.
-A cãra apã cu ciurul.
-A cãra apã la put.
-A cãra lemne în pãdure.
-A cãsunat ca baba (mãtusa) la mormânt.
-A cãta coada prepelitii.
-A cãta (a trece prin) vãmile cucului.
-A cãuta acul doamnei cu fir rosu.
-A cãuta acul în carul cu fân.
-A cãuta ca iarba de leac.
-A cãuta ceartã cu lumânarea aprinsã.
-A cãuta (a întoarce, a umbla cu) chichite si dulapuri.
-A cãuta cofe de Mosi.
-A cãuta cu lumânare / Ziua în amiaza mare.
-A cãuta cuiva în barbã.
-A cãuta iepuri în bisericã.
-A cãuta nod în papurã si pete în soare.
-A cãuta paie si vergele.
-A cãuta pãduchi în capul altuia.
-A cãuta peri în palmã.
-A cãuta ce n-a pierdut (ziua de ieri).
-A cãutat cât a cãutat, / Dar soacrã bunã si-a cãpãtat.
-A cãzut ca iarna grea.
-A cãzut cu nasu în terci.
-A cãzut piropaste pe om ca ursu-n spinarea vacii:
-Acel care n-are milã de dobitoc, / nici dobitocul n-are milã de loc.
-Acel cu pricinã / Sede în odihnã / Si cel fãrã vinã, Plânge si suspinã.
-Acela ce n-are milã de dobitoc / Nici de om n-are deloc.
-Acela doarme mai bine care nu simteste tãria patului.
-Acela a mai cuminte care a mai bun.
-Acela este om, care se pleacã vremii, ca iarba vântului, când o pleacã la pãmânt.
-Acela strigã, cãruia îi arde casa.
-Acela trãieste mult, care trãieste bine.
-A cerca vinu pe-o ureche.
-A cere ca la usa cortului.
-A cere (umbla) cu talerul.
-A cere lapte de la o vacã stearpã.
-A cere lânã de la broascã.
-A cere Tuna.
-A cere pe un lucru cât dracu pe tatã-sãu.
-A cere stele fripte din cer si smochine rupte din pomii Rusalimului.
-A cerut traista sã goleascã desagii.
-Aci se duce, aci se-ntoarce.
-Aci te bucurã, aci te scuturã.
-A cinsti tigãneste.
-A cinsti urechile cuiva.
-A cânta surzilor.
-A clãdi pe nisip.
-A coace pe cineva la inimã.
-A coase petic la petic.
-Acolo se spurcã câinele unde a grãmada mai mare.
-A crãpa cuiva buza.
-A crãpa-dracului un ochi.
-A creste ca din apã.
-A creste iarba pe sub el.
-A creste inima cuiva cât un bostan (de o schioapã).
-A creste în lãturi ca varza.
-A creste-n burtã.
-A creste pielea pe cineva.
-A creste pui de nãpârcã.
-A creste (a mânca) urechile cuiva.
-A croi pe cineva (spinarea cuiva).
-Acu nu cântã cucul, / ci urlã lupul.
-A cui a iapa, a si mânzul.
-A cui a vaca sã-si tie vitelul.
-A cui se vede e mare.
-Acul este mic, dar scumpe haine coase.
-Acul nu e sulã.
-Acum a la largul lui si la strâmtul meu.
-Acum scuipã-ne si ne lasã.
-Acum tâlharii nu mai sunt la pãdure ci prin orase.
-A cunoaste ceva din talpã.
-A cunoaste la cai morti.
-A cunoaste pe cineva de urât si de frumos.
-A cunoaste unde-i târg si unde-i sat.
-A cunoaste unde-i doare buba.
-A cuprinde un lucru cu patru mâini.
-A da arme ca sã le întrebuinteze împotriva sa.
-A da azi un ou ca sã capeti mâine un bou.
-A da bani pe miere.
-A da buzna ca chiorul.
-A da carul de mal.
-A da cãrtile pe fatã.
-A da chiorii (chiorâs) unii peste altii.
-A da cinstea pe rusine si pacea pe gâlceavã.
-A da {a-i rupe) coltii.
-A da (a zvârli) cu barda-n lunã.
-A da cu bâta-n baltã.
-A da (a fi purtat, a-l puma) cu capul pe la icoane.
-A da cu cãciula-n câini.
-A da (a lovi) cu cãlcâiul (cuiva, pe cineva, la ceva).
-A da cu crucea peste cineva.
-A da cu genunchiul cuiva.
-A da cu (a pune) gheara peste cineva.
-A da cuiva de nuntã.
-A da cuiva si pe nas si pe gurã.
-A da cuiva zece înainte.
-A da cu luleaua-n nas.
-A da cu mâna în foc.
-A da cu ochii în foc.
-A da cu o mânã si a opri cu cealaltã.
-A da cu oul pentru a crãpa un bou.
-A da cu tãrnã în ochii cuiva.
-A da de-a dreptul ca baba (jupâineasa) cea chioarã.
-A da de fundul sacului.
-A da de (a se certa, a sta, a line) furcã.
-A da de gât pe cineva.
-A da (a se da) de gol.
-A da de (a înota în, a unge cu) miere.
-A da de nod.
-A da din colt în colt.
-A da din groapã în groapã.
-A da din mâini si din picioare.
-A da din sitã prin dârmoi.
-A da flãmândului scobitoare.
-A da (pica) în capcanã.
-A da în gropi ziua mare, / cu lumânare.
-A da (a lua) în tãrbãcealã.
-A da într-o bucã, sã crape cealaltã.
-A da limbã prin tarã.
-Adam a mâncat mãrul însã dintii nostri strepezesc.
-A da mesii cuiva .
-A da mâna (a fi însurat) cu dracul.
-A da nãvalã ca porcu la dovleac.
-A da ochii în gene.
-A da ochii peste cap.
-A da o pleascã peste cineva.
-A da orbis.
-A da (lãsa) ortu (pielea) popii.
-A da (a se da) pe brazdã.
-A da pe cineva cu nasul.
-A da peste butuci.
-A da peste calul vãtafului.
-A (se) da peste cap.
-A da pânza pe fuioare.
-A da sabia în mâna celui nebun.
-A (se) da sfoarã în tarã.
-A da un lucru pe fatã.
-A da zor cu (a încãrca de) Doamne ajutã.
-A dat burduful de brânzã în lama câinilor.
-A dat cu mâinile în foc.
-A dat cu nasu de belea.
-A dat cu o mânã si s-a tãiat pe cealaltã.
-A dat Dumnezeu boale, dar a dat si leacuri.
-A dat jalbã la carvasara.
-A dat mâna cu moartea.
-A dat mâna cu (a prins) norocul.
-A da Nan / De gãvan.
-A dat-o dupã persic.
-A dat peste mierea ursului.
-A dat soarecele în putinã.
-A dejuga la moarã la fãcãu.
-A deschide urechile în patru.
-A descoase pe cineva.
-Adesea, una adãstãm / Si alta întâmpinãm.
-Adeseori drumul ce vrei sã scurtezi a cel mai lung.
-Adeseori în cotrutã gãsesti lucruri bune.
-Adeseori în dosul unei guri dulci se ascunde o inimã otrãvitã.
-Adeseori te înseli dacã te iei dupã coaja copacului.
-A despica (a tãia) firu-n patru.
-A despica vântul.
-A destupa o altã putinã.
-A deserta cosul.
-Adevãrul a proastã marfã.
-Adevãrul este cum te vãd si cum mã vezi.
-Adevãrul umblã cu capu spart.
-A dezlega funia de par.
-A dezlegat sacul / si a vãzut pe dracul.
-Adio, si un praz verde!
-Adormi duman / si te trezesti mare ban.
-A dormi iepureste.
-A dormit, / Dar norocul nu i-a dormit.
-A dormit sub strasinã.
-A duce (pãstra, pãzi, purta, tine) cuiva sâmbetele.
-A duce (a trage) de nas.
-A duce (a pipãi) vorba cu bãtul.
-Aduci nora cu scripca / si n-o poti scoate nici cu sapa.
-Aduci pe dracul în casã cu lãutari si apoi nu-l poti scoate cu o mie de popi.
-Adunã argint la tinerete, / ca sã ai aur la bãtrânete.
-Adunã cu firu, ca sã ai cu grãmada.
-Adunã de unde ai semãnat.
-Adunã la tinerete, / ca sã ai la bãtrânete.
-Adunã toate, fie si proaste.
-Adunã unde n-a risipit, dar nu se sfinteste.
-Adunã vara, ca sã ai iarna.
-Adunã vara serpi, cã iarna Bunt pesti.
-Adunãrile cele rele stricã deprinderile cele bune.
-Aduni cu târâita / si împarti cu nemiluita.
-A dus-o bine ca câinele-n put
-Adu-ti aminte de foamete în vremea sãturãrii si de sãrãcie si lipsã în zilele avutiei.
-Adu-ti aminte de mama ta si de tatãl tãu, când sezi în mijlocul celor mari.
-A face albeatã în cãlcâi.
-A face (a învãta) bãrberia pe capul altuia.
-A face bine a totdeauna mai bine decât a face rãu.
-A face bordei cu cineva.
-A face bortã în apã.
-A face broaste-n pântece.
-A face (a se tine de) buclucuri.
-A face burta butie / si gura pâlnie.
-A face buze de arap.
-A face clãbuc la gurã si baltã sub talpã.
-A face comorile lui Iov
-A face (a sta pe) cuie.
-A face cuiva chica mãciucã (topor).
-A face cuiva foc în spinare.
-A face cuiva pe obraz.
-A face cuiva umbrã.
-A face cu (a-i râde) mustata.
-A face din teie curmeie.
-A face gaurã în cer.
-A face gâtul leicã / si pântecele balercã.
-A face gura cât toate zilele.
-A face leasã pe cineva.
-A face mãmãliga cu ciomege.
-A face (arãta) mutre cuiva.
-A face nefer pe cineva.
-A face ochi.
-A face ochii ca de caprã înecatã.
-A face (a deschide) ochi-n patru (roatã).
-A face pe cineva albie de câine (de porci).
-A face pe cineva cu ou si cu otet.
-A face pe dracu în patru.
-A face pe râiosu.
-A face picioare.
-A face piftie pe cineva.
-A face (a tãia la) piroane.
-A face rachiu pisicii.
-A face rãzboi cu miere.
-A face scarã la cer.
-A face sânge în (a fi, a omorî o) baligã.
-A face sporul curcii.
-A face spume la gurã.
-A face (a nu intra în) târgul altuia.
-A face umbrã pãmântului.
-A face urechea toacã.
-A face (prinde) urechi.
-A face zâmbre.
-A faptelor rele începãturã spre rãu sfârsit pleacã.
-A fãcut el poc cu mãciuca, / dar si eu flis cu biciusca.
-A fãcut larg în casã.
-A fãcut-o buzoieneascã.
-A fãcut ochi cât boul, dar târziu.
-A fãcut si el o bortã în cer si una sub el.
-A fãcut si Visa grâu din câlcâie pânã-n glezne.
-A fãcut un mânz mort.
-A fãgãdui marea / Cu sarea / Si Oltul / Cu totul.
-Aferim! cucos, cum te bat gãinile.
-A fi a cincea roatã la car (cãrutã).
-A fi alfa si omega.
-A fi aproape, ca turcu de împãrtãsanie.
-A fi arãtat cu degetul.
-A fi argint viu.
-A fi baba Dochia.
-A fi bãtrân uitat.
-A fi bãtut de brumã.
-A fi blestemul Râmnicului.
-A fi bolnav de oalã.
-A fi botezat cu zeamã de varzã.
-A fi botezat / de-un popã beat.
-A fi bratul drept al cuiva.
-A fi bubã coaptã (rea).
-A fi bunã de prieteni.
-A fi bun (numai) de cãlugãrit.
-A fi bun de paie.
-A fi bun de pus cu perje.
-A fi bun de pus în cânepã.
-A fi bun numai de râs.
-A fi burduf (a fi dobã, nebun, tobã) de carte
-A fi busuioc de pus la icoane.
-A fi ca Adam când îl pisã câinii.
-A fi (iute) ca ardeiul când îl plouã.
-A fi ca ariciul de când a urzit Dumnezeu pãmântul.
-A fi ca bãtut în piuã.
-A fi calul oilor.
-A fi ca lutul în mâna olarului.
-A fi cam dupã douãsprezece (prânz).
-A fi ca Neaga-Rea care s-a înecat pe apã în sus.
-A fi ca nepotul mitropolitului între oi.
-A fi ca o zânã.
-A fi (cret, iute, rãu) ca piperul.
-A fi ca sarea în bucate.
-A fi ca toporul fãrã coadã.
-A fi ca un mormânt vãruit.
-A fi ca un port de Ignat.
-A fi ca un soarece iesit din gârlã (din putina cu apã).
-A fi cheia si lacãta cuiva.
-A fi cheia tuturor.
-A fi chiabur cu trei cãmãsi.
-A fi cât un mal.
-A fi comoara dracului.
-A fi crescut în buruienile dracului.
-A fi cruce de bisericã.
-A fi cu carnea bãltatã.
-A fi cu cãldarea-n cap.
-A fi cu coltii lungi.
-A fi cu douã fete.
-A fi cu douã (a avea multe) limbi.
-A fi cu gheata în spinare.
-A fi cu inima împãcatã.
-A fi cu limba fagur de miere.
-A fi cu musca pe cãciulã.
-A fi cu pântecele la gurã.
-A fi cu spuza-n buzã.
-A fi cu stemã (stea) în frunte.
-A fi cu serpar de atã.
-A fi .dat într-un obraz sã crape celãlalt.
-A fi de cei ce puscã-n lunã.
-A fi de (a trãi cu) chiu si vai.
-A fi delicat ca ursul pe ploaie.
-A fi de pe vremea lui Ciubãr-Vodã.
-A fi de râs / Pânã-n prânz / Si de ocarã / Pânã-n sarã.
-A fi deprins cu nevoile, ca tiganul cu scânteile.
-A fi din cei cu oase sfinte.
-A fi din satul Nemâncati Flãmânda.
-A fi dupã legea lui Caragea .1
-A fi (sta) dupã spatele lui Dumnezeu.
-A fi dus la moarã si la râsnitã.
-A fi fata banului, / Sora cãpitanului.
-A fi fecior de ghindã / fãtat în tindã.
-A fi goalã/ Ca o oalã.
-A fi grabnic ca melcu.
-A fi gurã (limbã) de clopot.
-A fi Iencea / Sãbiencea.
-A fi îmbrãcat ca domn / Si a nu avea minte de om.
-A fi îmbrãcat domneste / Si a tremura Doamne-pãzeste.
-A fi îmbrãcat pe dinãuntru.
-A fi in anii maimutei.
-A fi încã puisor, / cu cas la botisor. A fi în loc de Vasilache.
-A fi într-o apã cu cineva.
-A fi învelit ca ceapa.
-A fi jucat la nunta dracului.
-A fi lovit din zile mari.
-A fi luat în pântece.
-A fi mesteru Manole.
-A fi mâtã blândã.
-A fi mort / În cort.
-A fi murat în varzã acrã.
-A fi nãscut în ziua de Pasti.
-A fi nãscut în zodia scroafei.
-A fi neobrãzat (cu douã obraze, cu alt obraz).
-A fi nins de vreme.
-A fi numai burtã si cãciulã.
-A fi numai osul si pielea (oase însirate, copt la os, cu oasele pestrite) .
-A fi oltean cu gura plinã de mãsele.
-A fi pe dric.
-A fi pe drojdii.
-A fi pe valea lui Cautã.
-A fi pâine si cas.
-A fi poamã bunã (rea).
-A fi prea din Gale afarã.
-A fi prins de pe gârlã.
-A fi sacul cu minciunile.
-A fi sãrac nu a rusine, ci a fi necinstit.
-A fi scãldat în lapte dulce.
-A fi secret ca mormântul.
-A fi sfântul zilei.
-A fi slab (tare) în brãcinar.
-A fi slugã la (a zbiera ca un) mãgar.
-A fi spin în ochiul cuiva.
-A fi statornic ca piatra.
-A fi siret ca oaia.
-A fi talpa iadului.
-A fi (a se face, nu fi) Tãnase.
-A fi tare ca cetatea.
-A fi topor de case.
-A fi tot de o pãnurã.
-A fi trecut (a se întrece) cu dedeochiul.
-A fi trup si suflet cu cineva.
-A fi un suflet în douã trupuri.
-A fi unghie si carne cu cineva.
-A fi uns cu cei mari.
-A fi vacã de muls.
-A fi vesnic cu cãciula pe cap.
-A fierbe matele în cineva.
-A fierbe sângele în cineva.
-Aflã nod în papurã si spini în mãmãligã.
-A fluiera în bisericã.
-A fost cãlare, / s-a dus tare, / Radu l-a chemat.
-A fost la moarã, la râsnitã, si s-a întors cu grãuntele în poalã.
-A fost la mure odatã, / S-a venit cu rochia spartã.
-A fost o datã la moarã si de douã ori la râsnitã.
-A fost stâlpul casei si acum a ajuns poprea.
-A fugi ca de Neaga-Rea.
-A fugit de popa si a dat peste dracul.
-A gãsit sat fãrã câini si umblã fãrã bãt.
-A goni vânturile.
-A gresit croitorul / si s-a spânzurat dulgherul.
-Ai apucat pisica de coadã, învârteste-o sã nu te zgârie.
-A-i asterne un pod de argint.
-A-i atinge coarda subtire.
-A-i atârna lingura de gât.
-Ai bani, / ai prieteni; / n-ai bani, / n-ai prieteni.
-Ai carte, / Ai parte; / N-ai carte, / N-ai parte.
-A-i cãdea de pe inimã o piatrã de moarã.
-A-i cãdea pãsat în gusã. A-i cãdea piatrã la usã.
-A-i cere sã atingã raiul cu degetul.
-Aici nu-i la Bucuresti / Sã te fudulesti.
-A-i cânta aleluia.
-A-i cânta din cobzã.
-A-i cânta Isaia dãntuieste.
-A-i cânta (a-i bate) în strunã.
-Ai copii, / ai grijuri mii, / iar cel ce nu are / cu dorul for moare.
-A-i crãpa (plesni) obrazul de rusine.
-A-i curge din mânã numai miroznã.
-A-i curge Oltu în gurã.
-A-i da colac si lumânare.
-A-i da cu ardei pe la nas.
-A-i da cu cãdelnita pe la nas.
-A-i da cu usa în nas.
-Ai dat spuzã si ai luat cenusã.
-Ai dat un cazan mare si ai luat o cãldare.
-A-i da un cutit (ascutit) prin inimã.
-Ai de grijã sã nu-ti moarã multi înainte!
-A-i desfunda (a-i roade, a-i toca) urechea (pentru ceva).
-Aideti sã vorbim degeaba, cã tot n-avem nici o treabã.
-A-i dormi norocul.
-Ai dreptate, dar n-ai s-o iei.
-Ai dreptate, numai nu ti-o cauti.
-A ierta a usor, a uita a greu.
-A iesi cu tãlpile înainte.
-A iesi cu vorba înaintea cuiva.
-A iesi (scoate) cuiva limba de-un cot.
-A iesi (scãpa) din ghioace.
-A iesi cuiva pãrul din cãciulã.
-A-i face burta (spinarea, pielea) tobã.
-A-i face capul calendar.
-A-i face cãtei pe inimã.
-A-i face coastele pântece.
-A-i face cu mãseaua cea câineascã.
-A-i face cu ulcica.
-A-i face de petrecanie.
-A-i face de urât.
-Ai fete, strângi gunoaie.
-A-i fi drag (a-i sta) ca sarea-n ochi.
-A-i fi inima legatã cu curele.
-A-i fi milã, / Ca tiganului de pilã.
-A-i fi negru înaintea ochilor.
-A-i fi punga ofticoasã.
-Ai intrat în horã, trebuie sã joci.
-Ai început sã crapi lemnul, despicã-l. ,
-Ai început sã te uiti numai la Dumnezeu ca gãina când bea apã.
-A-i îngheta limba-n gurã.
-A-i întoarce fata la ceafã.
-Ai la noi sã mãnânci nimica.
-A-i lãcomi (a-i licãri, a-i sclipi) ochii (dupã cineva).
-A-i lãsa gura apã.
-A-i lipsi o sâmbãtã.
-A-i lua barba foc.
-A-i lua pâinea de la gurã (din mânã).
-A-i lua porumbul de pe foc.
-A-i lua turta de pe spuzã.
-A-i lua vorba din gurã.
-Ai mai vãzut v-un bãiat cuminte si babã frumoasã?
-A-i mirosi a catrintã.
-A intra în vorbã ca câinele la nuntã.
-A intra (a se bãga) pe sub pielea cuiva.
-A intrat iarãsi în brazdã.
-A intrat în borta sarpelui.
-A intrat în cãldurã.
-A intrat lupu în cosar.
-A intrat rata în traistã.
-A intrat vitel si a iesit de nu-i încap coarnele pe usã
-A intrat vulpea în sac.
-Ai priceput si tu cât a priceput ciomagu lui mos Neagu.
-A-i pane cãlusu în gurã.
-A-i pune cruce.
-A-i pune juvãtu în gât.
-A-i pune nutret pe darac.
-A-i pune (da cu) opinca în obraz.
-A-i pane picioarele peste cap.
-A-i pane pumnu-n gurã.
-Ai rãmas erai pe baltã.
-A-i rãmâne vorba în vânt.
-A-i rupe din cojoc.
-A-i rupe nasu
-Ai sãrit din par în par / Si-ai dat peste nas cotar.
-A-i sãruta cununiile.
-Ai scãpat iepurele din mânã.
-A i se bate sufletul în tindã.
-A i se face fata ca pãmântul.
-A i se face inima cât un purice.
-A i se sui pãrul în vârful capului.
-A i se topi scuipatu în gurã.
-A-i spânzura inima de foame.
-A-i sta calea cruce.
-A-i sti voia si nevoia.
-A-i turna lesie pe inimã.
-A-i umbla gura moarã.
-A-i umbla picioarele ca sucala.
-Ai umblat cât ai umblat, / Dar scum ti s-a-nfundat.
-A-i veni sã sarã în Olt.
-A-i vãrî pe dracu în cãmasã (în sân).
-A iubi fruntea fetelor / si a luat ciuful verzilor.
-A-i zbura mintile pe dealuri.
-A îmbrãcat cãmasa dracului.
-A îmbrãcat pe dânsa haine noi / Si-au tinut de joi pânã mai apoi.
-A împãca (a pãstra) si capra si varza.
-A împãrti vesmintele cuiva.
-A încãleca pe la coada calului.
-A încãleca pe nevoie.
-A încãlicat pe breazu, / Ca un Mihai Viteazu.
-A închide lupul în staulul oilor.
-A îndruga ca la moarã.
-A îndruga (spune, tãia, vorbi) verzi si uscate.
-A îngheta cenusa sub foc.
-A îngheta mãduva în ciolane.
-A înghitit un ac si a scos (o sã scoalã) un fier de plug.
-A înnoda coada la câini.
-A întinerit ca vulturu.
-A întoarce roata norocului.
-A învãta nicicând a târziu.
-A învãta pãsãreste.
-A învãta pe cineva cum se plâng mortii.
-A învãta carte / Pe departe / Si condei / Pe la Covei, Si plaivaz / Pe la Izlaz.
-A învãtat carte pânã la glezne.
-A învãtat ce au uitat altii.
-A juca / înainte de a toca.
-A juca la douã nunti nu se poate.
-A judeca fala, iar nu si inima.
-Ajung unii boieri mari, / iar eu sunt fecior de popã / s-ajunsei sã bat la tobã.
-Ajunge din cal mãgar / Si catâr din armãsar.
-Ajunge din vlãdicã popã.
-Ajunge o bâtã (o mãciucã, un ciomag) la un car de oale.
-Ajungi în casa altuia, nu poti sedea cum îti place.
-Ajungi la patul altuia, cum ti-e voia nu poti dormi.
-A jurui cerul si pãmântul.
-Ajutã-te si cerul te va ajuta.
-A lãsa cu pumnii la inimã.
-A lãuda în fatã e a batjocori.
-Alba-n deal, / Alba la vale, / Amândouã merg pe cale.
-A-l bate de tocmealã (pe datorie).
-A-l bate si femeile.
-Albã, neagrã, asta e.
-Albina cea bunã nu se pune pe o floare vestejitã.
-Albina de viespe, cât cerul de pãmânt.
-Albina te duce la miere si musca la scârnã.
-Alb la cap si pestrit la mate.
-A-l da din brazdã afarã.
-Aleargã dupã iepure cu carul.
-Aleargã la pat de vãdanã / Ca si la masã de pomanã.
-A lega baierele de la pungã.
-A lega calul de coada ciupercii.
-A lega cartea de gard.
-A lega cobzã pe cineva.
-Alergi mult, / Mãnânci unt.
-A le spune calde.
-A-l face burduf de bãtaie.
-A-l face sã nu aibã ce lua de jos.
-A-l face talmes-balmes.
-A-l face tãrâte de porci.
-A linge cizmele cuiva.
-A lins miere de pe degete pânã ce si le-a mâncat.
-A lipsit de acasã nouã ani / Si s-a întors cu doi bani.
-A-l iubi ca sarea-n ochi si ca piperu-n nas.
-A-l lãsa numai cu o mânã de suflet.
-A-l lovi peste cofita cu ouãle.
-A-l lovi unde-l doare.
-A-l lua în trei surcele.
-A-l mai strânge din cãpãstru.
-A-l mãsura cu scurtãtura.
-Al meu scaun sã-mi trãiascã, / alt picior în loc; / al meu deget sã-mi trãiascã, / alt inel în loc.
-A-l prinde cu mâta-n sac.
-A mâncat si mielul, si purcelul, si pestele cãlugãrului, si tot mai vrea.
-A mâncat turta dar a rãmas cârpãtorul.
-A mâncat urdã cu usturoi si cere sã-i miroase gura a lapte.
-Amândoi / Douã nevoi.
-Amândoi se spurcã într-un blid.
-Am îneles / cine poartã fes.
-Am învãtat la undrea / ce voi sã stiu de dumneata.
-Am mâncat asarã zarã / Si-a iesit prin fustã afarã.
-Amoriul când se-nvecheste, / ca omul când îmbãtrâneste, / mai mult în necazuri decât în plãceri trãieste.
-Am plãtit datoria si tot dator am rãmas.
-Am prins un hot, el mã tine.
-Am scãpat de dracul si am dat peste tatã-sãu.
-Amu a nunta, eu jucam; / Amu a masa, eu rnâncam.
-Am un frate cât un domn, / s-un cumnat / cât un împãrat.
-A muncit o varã / si a bãut (cheltuit) într-o sarã.
-Am un leu / Si vreau sã-l beu. A murit boul / S-a rãpus jugul.
-A murit ca si iapa tiganului.
-A murit fina / s-a pierdut cumetria.
-A murit gâsca care fãcea ouãle mari.
-A murit înghesuit la pomanã.
-Am vãzut mai multe ciocane frânte decât nicovale sparte.
-Am venit la miere / Si ne a rusine a cere.
-Andrei, Andrei, / Eu bolnavã si te cei.
-Anevoie s-a-nãltat / Si prea lesne a picat.
-Anevoie se câstigã, lesne se cheltuieste.
-An n-ai câstigat; estimp ai pãgubit; la anul tragi nãdejde.
-A nimerit ca tiganul la împãrat.
-A nimerit-o ca Ieremia cu oistea în gard.
-A noua spitã la roatã.
-An s-a ars, si estimp suflã.
-An scuipam în iarbã / Si estimp în barbã.
-A nu avea cu ce chiorî o gãinã.
-A nu avea cu ce-si stropi mãseaua.
-A nu avea decât ciomagul.
-A nu avea nici cu degetul ce face.
-A nu avea nici sfânt, nici Dumnezeu.
-A nu avea toti boii acasã.
-A nu cãdea nu se poate, dar cinste îti face, când cazi, sã te scoli.
-A nu cãuta cuiva de ce-i a cojocul.
-A nu da hãturile din mânã.
-A nu fi bun de nici o brânzã.
-A nu fi cu fetele, / nici cu nevestele.
-A nu fi de nici un Doamne ajutã.
-A nu fi nici de zeama ouãlor.
-A nu fi trecut nici pe foaie, nici pe muchie.
-A nu-i suna bine la ureche.
-Anul nu-l putem tãia cu foarfecele.
-A nu mai avea ladã cu cineva.
-A nu mai avea scuipat în gurã.
-A nu mai rãmâne inimã în cineva.
-A nu mai sti unde-i stã capul si picioarele.
-A nu plãti un cãcat de câine.
-A nu se alege nici cenusa de cineva.
-A nu se potrivi la vorbã.
-A nu sti ce are în hurtã.
-A nu sti de doi boi negri.
-A nu sti la ce sfânt sã se închine.
-A nu vorbi nici neagrã, nici albã.
-A o bãga (o lua) pe mânecã.
-A o lãsa moartã în popusoi.
-A opãri cu apã rece.
-Apa cât de mare vine, / piatra tot în vad rãmâne.
-Apa când se umflã / Si pe munti îi cufundã.
-Apa, cât de tulbure, tot stinge focul.
-Apa depãrtatã nu stinge focul.
-Apa doarme, / dusmanul nu doarme.
-Apa linã face mult noroi, iar cea repede si pietrele le spalã.
-Apa nu a bunã nici de fricã, nici în cizme.
-A paste vântul.
-Apa trage la matcã si omul la teapã.
-Apa trebuie sã vie la matca ei si omul la teapa lui.
-Apa trece, pietrele rãmân.
-Apa, vântu si gura lumii nu o poti opri.
-Apã limpede pânã nu vei vedea, / Cea turbure n-o lepãda.
-Apãrã-rnã de gãini, cã de câini nu mã tem.
-Apã si dulceti, / Cu capu de pereti; / Cafea amarã / Si pe usã afarã.
-A pãti ca tiganu, când s-a culcat în tindã ca sã scurteze din cale.
-A pãli cinstea mâtei la oale cu smântânã.
-Apele cele mari înghit pe cele mici.
-Apele mici fac râurile mari.
-A pierdut sârba zevelca / Si-o catã sârbu cu luleaua.
-A pierdut si drumul si cãrarea.
-A pierit pãstorul, s-au risipit oile.
-A plecat ca cãteaua de la moarã.
-A plecat cãlare / si se întoarce cu seaua în spinare.
-A plecat cu graba / si s-a întâlnit cu zãbava.
-A plecat dupã stãpân, cu un gând sã gãseascã si cu zece nu.
-A plecat la bisericã / si a nimerit la cârciumã.
-A plecat la muncã cãlare pe piuã.
-A pofti urdã de curcã.
-A poftit l-ardei prãjit / Si negustând s-a sterpit.
-A poftit leica Gutã la mere acre.
-A poftit si el la lapte de bou.
-A pornit în cale lungã / Si va-ndatã sã ajungã.
-A poruncit câinelui si câinele pisicii, si pisica soarecelui, iar soarecele de coadã si-a atârnat porunca.
-A potcovi bine pe cineva.
-A prãji urzicile cu zama mãmãligei.
-Aprinde lumânarea înainte de a se face noapte.
-A prinde pe cineva cu ocaua micã.
-A prinde sarpele cu mâna altuia (nebunului).
-A prins milã din sindrilã / Si dor din Pandilã.
-Apucã hamul si prastia.
-Apucã-l pe pore de urechi, cã mai tare va lipa.
-A pune ardei peste ranã.
-A pune bete-n roate.
-A pune cãpãstru în coada calului.
-A pune coada la spinare.
-A pune lumina în (sub) obroc.
-A pune lumea în pântece.
-A pune pe cineva cu picioarele într-un papuc.
-A pune tara. la cale.
-A pune ulei pe foc.
-A pune umãrul la roatã.
-A purta fricã de furnicã.
-A purta lumea pe degete.
-A purta pe cineva în gurã ca pe un sfânt.
-A pus orbul sã descâlceascã ghemul.
-A putinciosilor mânã lungã si ochiul neoprit este.
-Arapul de n-ar vedea pe tatãl sãu si pe mosu-sãu negru, s-ar omorî.
-Aratã cu nasu / Si merge cu ceasu.
-A rãbdat, / pânã s-a sãturat.
-A rãmâne ca boul la poarta nouã.
-A rãmâne cu ala mãmãligei.
-Arãtura bunã / Pururea îti dã în gurã.
-Arãtura cu cât mai adâncã este / Cu atât mai mult ne foloseste.
-Arãtura cu sudoare, / Desi te doare, / Dar în urmã veselie are.
-Arborele mare, / cade tare.
-Arde casa mea, dar arde si a vecinului.
-Arde casa si datoria iese pe fereastrã afarã.
-Arde lumânarea noastrã / Pentru socoteala voastrã.
-Arde lumânarea sãracului / ca sã socoteascã banii bogatului.
-Arde soarele dulce, / iarãsi ploaie ne aduce.
-Arde-mã, frige-mã, / Pe cãrbune pune-mã.
-Are bunã gurã, / Dar la surã nu-i strânsurã.
-Are burtã ca de copil sãrac.
-Are burtã de vitel sãrac, / dar ochii de drac.
-Are cap si n-are minte.
-Are casa sub cãciulã.
-Are chip frumos cu dar / Si-i a vorba de vãcar.
-Are de moarã, / Nu-i a fricã sã moarã.
-Are douã chei pentru o încuietoare.
-Are gura ca o sabie.
-Are gura-mpiedicatã, / Dar taina o spune îndatã.
-Are hartag la mãmãligã rece.
-Are nouã suflete ca pisica.
-Are o potcoavã si-i mai trebuie trei si calul.
-Are o traistã de minciuni.
-Are oglindã micã, dar se vede tot în ea.
-Are omenie / ca porcu-n cocie.
-Are patru boi / Si o sutã de nevoi.
-Are popa sapte fete, / toate stau sã fete.
-Are pungã mare, / Darã gurã n-are.
-Are sã-i ia roatele de la same.
-Are sã treacã multã apã pe Dunãre.
-Are sã zicã pântecele ca-nnebunit gura.
-Are si el omenie / Ca cãteaua lui Ilie.
-Are un leu si-i e silã de el.
-Are vãz de lup si auz de vulpe.
-Arendãsia / Pierde mosia.
-Ar fi lesne a judeca pe altul, dar nu poti împãrti, un pai la doi boi, iar vorba asprã prãpãdeste capul.
-Argat vrednic cine are / Se cunoaste pe mâncare, / Când mãnâncã îi trosnesc fãlcile.
-Argintu sede-n ladã / Si urâtu jos pe vatrã.
-Aripa când se frânge, / Pasãrea zace în sânge.
-Armãsarul când îmbãtrâneste ajunge la râsnitã.
-Ar prinde peste si-i cu ochi.
-Ar pusca iepurele, dar n-are cine i-l presãra cu care pe coadã.
-Aruncã binele tãu în dreapta si în stânga si la nevoie ai sã-l gãsesti.
-Ar vrea sã facã ceva si el, dar nu stie în ce fel.
-Arvuna te leagã si plata te scapã.
-A sãri din piele.
-A sãrit din apã în ciubãr.
-A scãpa ca din gheara ursului, cu pãrul vâlvoi.
-A scãpa un lucru printre degete.
-A scãpat (a i se duce) cãciula pe apã.
-A schimba cãciula cu cârpa femeii.
-A scoate castanele din foc cu mâna altuia.
-A scoate (oaia) din gura lupului.
-A scoate (apã, bani, lapte) din piatrã seacã.
-A scoate pe cineva din noroi.
-A scoate pe cineva din pepeni.
-A scoate toate mãruntaiele din cineva.
-A scoate vorbe din traistã.
-A scos lung din fântânã.
-Ascultarea e viatã, iar neascultarea e moarte.
-Ascultã cu urechile, vezi cu ochii, dar taci cu gura.
-Ascultã din zece vorbe si una a muierii.
-Ascultã învãtãtura tatãlui tãu si nu uita povetele maicei tale.
-Ascultã tot, dar nu crede tot.
-Ascunde-ti ciomagul de câini, cã mai rãu te muscã.
-A scurta (închide, tãia) cãrãrile cuiva.
-A scurta de o palmã pe cineva.
-A se agãta ca moartea de om sãnãtos.
-Asearã mã culcai bolocan / Si azi iatã-mã mare han.
-A se arunca în bratele cuiva.
-A se aseza pe moale si la cãldurã.
-A se bate ca apa de maluri.
-A se bate cu capu pe nouã cãpãtâie.
-A se bucura ca de o casã aprinsã.
-A se certa pe cãmasa cuiva.
-A se culca pe bani.
-A se duce cu (pe) apa sâmbetei.
-A se duce fãrã puscã la rãzboi.
-A se duce în purina cu argãsealã.
-A se duce la aripa vântului.
-A se duce la biserica fãrã turn.
-A se duce nouã ani cu pãr / si nouã ani fãrã pãr.
-A se duce unde a bubuit întâi.
-A se face Dunãre de mânie.
-A se face (a se pune) luntre si punte.
-A se face mort în popusoi cu sacu legat la gurã.
-A se face sfântã ca o cheie de bisericã.
-A se face zahãr amarul.
-A se feri de brudinã / si a da peste putinã.
-A se grãmãdi ca babele la praznic.
-A se îmbrãca cu gene de pãun.
-A se înãdusi sub limbã.
-A se închina la toate icoanele.
-A se îndesa (a se vârî) ca baba la rai.
-A se înfoia ca varza.
-A se întoarce ca moara în vânt.
-A se învârti ca musca fãrã cap.
-A se juca cu banii ca cu fasolele.
-A se juca cu focal.
-A se lãsa ca iarba vântului.
-A se lua cu luleaua lui Dumnezeu.
-A semãna vânt si a culege furtunã.
-A semãnat castraveti / Si au rãsãrit scaieti.
-A se mãrita cu floarea-n cur.
-A se mesteca în toate, / ca sarea în bucate.
-A se pripi ca tiganca la argea.
-A se pune cu tara.
-A se pune în buza tunului.
-A se pune în drum ca pomana tiganului.
-A se pune în lungis si curmezis.
-A se ridica (renaste) din cenusã.
-A se sfãdi pe pielea lupului din pãdure.
-A se strânge ca lupii la hoit.
-A se stupi ca mâtele.
-A se sui scroafa-n copac.
-A se tãia cuiva mâinile si picioarele.
-A se tine ca maiul cu coada.
-A se tine de lume ca mânzul de iapã.
-A se tine departe de apa curgãtoare.
-A se uita în gura cuiva.
-A se umfla în pene ca curcanul.
-A sparge cojocul dracului.
-A spãla cutitu în cineva.
-A spune de la Negru Vodã încoace.
-A spune (a merge) drept ca funia în sac.
-A spune în târg si la moarã.
-A spune lumii cã mortul li-a dator, / Nu ai fãcut nici un spor.
-A sta ca ghimpele în ochii cuiva.
-A sta cãlare pe noroc.
-A sta cu burta la soare.
-A sta cu dintii la stele.
-A sta drept si a vorbi strâmb.
-Asta-i asta: / Mi-a mâncat lupii nevasta.
-Asta-i Neaga care a albit pe dracu.
-A sta înaintea cuiva ca luceafãrul.
-Asta nu-i nici cea dintâi, nici cea din urmã.
-Asta sã n-o ponosesti / Si cu alta sã te îndoiesti.
-A sta sub cãciulã.
-Astãzi am plecat si mâine cât mai avem?
-Astãzi câti mâncãm si bem / Si mâine nu mai suntem.
-Astãzi copilul te vinde într-o lingurã de apã.
-Astãzi esti, mâine nu esti.
-Astãzi joacã, mâine zace.
-Astãzi lumea-i cum o vezi, / La nimeni sã nu te-ncrezi.
-Astãzi ploaie, mâine ninsoare si poimâine soare.
-Astãzi rãu, mâine mai bine, / Pânã voi putea ca tine.
-Astãzi sã mãnânci cât un bou, mâine ceri sã mãnânci cât doi.
-A stoarce lapte din piatrã.
-A strãnutat dracu când s-a nãscut.
-A strânge ca gãina la moarã.
-A suci oleacã porcu de coadã.
-Asudã mâncând si îngheatã lucrând.
-A suflat în fundul paharului.
-A sufla vântul în urechile cuiva.
-Asa a roata lumii, unii suie, altii coboarã.
-Asa i-a fost partea si norocul.
-Asa i-a fost zodia.
-Asa-i când n-are Dumnezeu stãpân.
-Asa-i de cald înãuntru, de-i trece frigid prin Beam.
-Asa-i lumea, din bucãti: / Vede unul, face toti.
-Asa vine vorba.
-Aschia nu sare departe de trunchi.
-A sedea ca lemnul în apã.
-A-si arãta unghiile.
-A-si arunca norocul în gârlã.
-A-si arunca terinã pe spinare.
-A-si bate capul cu împãrãtiile.
-A-si bea si cãciula din cap.
-A-si. beli nasul pentru cineva.
-A-si cãuta cal de mire.
-A-si cânta singur cântecu
-A-si da arama pe falã.
-A-si da barba pe mâna cuiva.
-A-si da coaste (coate) cu cineva.
-A-si da în petic.
-A-si da poalele peste cap.
-A-si face milã si pomanã.
-A-si face pântecele balercã (cobzã).
-A-si face pomanã cu dracu.
-A-si împãrti pãrul cu furca, matele cu druga.
-A-si înghiti limba si a-si uita mortii.
-A-si lua ale trei fuioare si lumea în cap.
-A si lua ouãle si cuibul.
-A-si lua pãcatu-n casã.
-A-si lua traista si ciubucul.
-A-si mânca negrul de sub unghie.
-A-si pierde cumpãtul si umbletul.
-A-si pune capul sãnãtos sub evanghelie.
-A-si pune carul în pietre.
-A-si pune cenusã pe cap.
-A-si pune frâu limbii.
-A-si pune gard la gurã.
-A-si scoate capul din mâna cuiva.
-A-si scoate ochii pentru cineva.
-A-si tãia singur creanga de sub picioare.
-A-si toarce pe limbã.
-A-si line inima cu dinti.
-As plânge da nu pot de râs.
-As spune un vis, / Dar nu pot de râs.
-Asteaptã, ca porcu, muchea toporului.
-Asteaptã, murgo, sã pasti prundu.
-Asteaptã sã-i vie / de la mosie.
-Asteaptã sã-i zboare porumbi fripti în gurã.
-Asteaptã turburarea apei.
-A sti az-buche.
-As veni desearã la voi, dar mi-e rusine de câini.
-A tãcut cucu, a trecut vara.
-A tãia dracului bureti.
-A tãia un fir de mãlai în opt.
-A te întrece în paharã, / Poti sã fii si de ocarã.
-Atâta-i tot / Si lada-n pod.
-Atâta pagubã sã am ca de nunta tatii.
-Atâta tine pacea, pânã vrea vecinul.
-Atât fãina cât si aluatul tot cu împrumutare.
-Atât l-au lãudat, pânã i-au crescut coarne.
-A tot cerne si a nu mai frãmânta.
-A trage cuiva un tighel.
-A trage de limbã.
-A trage la mustatã.
-A trage pe dracul de coadã.
-A trãi ca banul în punga tãranului.
-A trãi ca câinii (cu porcii) cu pisica.
-A trãi ca dracul cu popa.
-A trãi ca gãina la moarã.
-A trãi ca în sânul lui Avram.
-A trãi ca mâta cu soarecu.
-A trãi un trai si cu al mortii douã.
-A trãsnit / si i-a întâlnit.
-A trece ca câinele prin apã.
-A trece ciolan prin ciolan.
-A trece (a fi trecut) prin ciur si prin dârmon.
-A trece un fier ars prin inimã.
-A trece un sarpe rece prin corp.
-A trecut bãlana Oltu.
-A trecut puntea cu ochii închisi si n-a vãzut punga cu bani.
-A trecut soarele de amiazã.
-A trimite pe cineva dupã icre verzi.
-A trântit-o cu baliga în gard.
-A trântorilor urlete a albinelor sunete astupã.
-A tunat / si i-a adunat.
-Atunci are muierea drept, când vin porcii de la câmp.
-Atunci pot zice cã nici un vrãjmas nu mai ai, când nimic nu mai ai.
-A turna iaurt peste smântânã.
-Ata lungã face noduri.
-A tine la cineva ca la pingele.
-A tine lupul de urechi.
-A tine (puma) pe cineva în (pe) brate.
-A tine (apuca) pe cineva în cleste.
-A tine ursul de coadã.
-A-ti pãrea ziua ceas si ceasul clipã.
-Aulicã, bine-mi picã, / Castraveti cu mãmãligã.
-A umbla ca banul din mânã în mânã,
-A umbla ca cu un ou în poalã.
-A umbla ca lupii pe lângã oi.
-A umbla ca un roi fãrã matcã.
-A umbla cu capul între urechi.
-A umbla cu capul mare.
-A umbla cu capu-n jos (sus).
-A umbla cu capu-n sac (traistã).
-A umbla cu cheile la brâu.
-A umbla cu crucea-n sân si cu dracu în inimã.
-A umbla cu doi bani în trei pungi.
-A umbla cu opinci de fier.
-A umbla cu pantahuza.
-A umbla cu traista cu minciuni.
-A umbla din ciur în mãr.
-A umbla din tarã în tarã.
-A umbla dupã cai morti sã le ieie potcoavele.
-A umbla dupã dracul.
-A umbla dupã ouã de drac.
-A umbla frunza frãsinelului.
-A umbla gonind vânturile / si mãsurând câmpurile.
-A umbla sã dezgroape (înnoiascã, învie) mortii.
-A umbla sapte hotare.
-A umblat cât a umblat, / Dar acum s-a cufundat.
-A umblat dupã ciuperci / Si-a dat peste pufuleti.
-A umblat dupã rãgaz / Si a dat peste nãcaz.
-A umblat sã se facã fericit / Si s-a întors opãrit.
-A umblat, tot a umblat, / Pânã când pe brânci a dat.
-A umfla ceafa de pumni si spatele de ciomege.
-Au mâncat pãrintii aguride (mere acre) si si-au strepezit copiii dintii.
-Au mâncat si cei ce au pierdut vacile.
-A unge osia.
-Aurul deschide raiul.
-Aurul este ochiul dracului.
-Aurul în foc se lãmureste.
-Aurul nu se uneste nici cu fierul, nici cu otelul.
-Aurul si în glod strãluceste.
-Aurul si în gunoi, tot aur rãmâne.
-Au tãbãrât ca lãcustele.
-Au tãbãrât pe el ciorile, ca nevoile pe sãrac.
-Au venit sãlbaticii, / Sã împace domesticii.
-Auzi cum creste iarba.
-A vãrat la Umbrãresti / si acum ierneazã la Golãsei.
-A vedea de coada mãturii.
-A vedea verde înaintea ochilor.
-A veni cuiva musca la nas.
-A veni luna lui traistã-n bãt,
-A venit luna rãpciuni, / S-aseazã tiganii pe tãciuni.
-A venit obada cea rea deasupra.
-A venit sulemenitã / si se duce terfelitã.
-Averea bogatului mãnâncã bucãtica sãracului.
-Averea crâsmarului / În fundul paharului.
-Averea cu înselãciune câstigatã, scade.
-Averea a ca o baltã, cum îi faci un sãntulet toatã se scurge.
-Averea-i gard de nuiele, sãrãcia-.i zid de piatrã.
-Averea nu a scrisã nimãnui în frunte.
-Averea strãinã nu dine de cald.
-Averea strângãtorului, / trece în mâna cheltuitorului.
-A vinde castraveti la grãdinar.
-A vinde pestele în baltã.
-A visat cã s-a-nghimpat / Si umblã la picior legat.
-A vândut pe dracul si a cumpãrat pe mã-sa.
-A vorbi cu douã guri.
-A vorbi cuiva sã-i trosneascã fãlcile.
-A vorbi de un lucru ca orbul de luminã.
-A vorbi pânã li s-a strâmba gura la ceafã.
-A vorbit adevãrat / S-a venit cu capul spart.
-A vorbit baba, / dati-i vaca.
-A vorbit într-un ceas rãu / Cã l-a lãsat Dumnezeu.
-A vorbit si nea Ion, / Cã si el a om.
-A vrut sã fugã de Stana / Si a dat peste Satana.
-Avutia cu rea credintã nu aduce folos.
-A zburat puiul cu ala (teiul), / Tocmai când a fost dulceata (temeiul) .
-Azi aci, mâine-n Focsani, / Poimâine la Botosani.
-Azi are, saturã zece, / mâine flãmând petrece.
-Azi cu bani, / mâine fãrã bani.
-Azi întinde pân-o rupe, / Mâine n-are s-o astupe.
-Azi joacã ursu la voi, / Mâine va juca la noi.
-Azi mã duc, mâine mã-ntorc, / Mâine searã sunt la loc.
-Azi mie, / rnâine tie.
-Azima mai coaptã, / mai buni oaspeti asteaptã.
-Azi mlãditã de tufan, / Mâine coadã de ciocan.
-Azi o ceapã, / mâine o iapã, / poimâine herghelia toatã.
-A zis dracul si s-a fãcut.
-Azi Stan, / mâine cãpitan.
-Azi tare, mâine mare, / Poimâine pe spinare.
-Azi un ou / si mâine un bou.
-A zmulge barba cuiva.
-Ãl sãtul gândeste, / cã nu mai flãmânzeste.
-Ãst lucru l-as face îndatã, / Dar n-am cine sã mã batã.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)